Share This Article
Dacă alegeți să călătoriți în partea de nord a Italiei, recomandarea mea ar fi să nu ratați o vizită în fostul oraș imperial Ravenna. Orașul a fost unul dintre cele mai importante reședințe din Antichitatea Târzie a Europei (între secolele III și VIII) și găzduiește câteva opere de artă și arhitectură spectaculoase pentru această perioadă. Orașul a devenit un nod important datorită poziționării sale strategice, în apropiere de Marea Adriatică. Istoria locului începe în jurul anului 31 î.Hr., atunci când împăratul Augustus a ales orașul ca bază navală – portul fiind denumit Classis (flotă în lb. latină) – el fiind poziționat ideal din punctul de vedere al controlului părții de est a Mării Mediterane.

În anul 402, împăratul Honorius a decis mutarea curții de la Milano la Ravenna, orașul devenind capitala Imperiului Roman de Apus și unul dintre cele mai mari aglomerări urbane din vestul Europei. Mărimea și importanța orașului au crescut în timp, patrimoniul său arătând influențele amestecate ce au provenit din lumea a două imperii diferite: Occidental și Răsăritean. După căderea Imperiului de Apus – și dispariția ultimului său împărat, Romulus Augustus (476) – orașul cunoaște o perioadă tulbure, el trecând prin mâinile efemere a diverșilor conducători din epocă. După ani de conducere “barbară”, orașul ajunge în mâinile împăraților bizantini, istoria Ravennei Bizantine putând fi împărțită în trei epoci diferite (în funcție de ideologia predominantă a vremii), fiecare dintre aceasta fiind ilustrată prin mozaicurile regăsite pe zidurile diferitelor construcții din acea perioadă.

În epoca Galla Placidia (425 – 450), religia ortodoxă era predominantă în Ravenna, aceasta fiind umbrită sub conducerea lui Theodoric – regele ostrogoților (493 – 526) – de religia ariană. Ulterior, sub conducerea împăratului Iustinian și a unor arhiepiscopi importanți (precum Maximian de Pola și Agnellus), religia ortodoxă a fost în cele din urmă reafirmată. Ravenna a devenit reședința împăraților romani occidental, a regilor ostrogoți și a guvernatorilor bizantini până la invazia longobarzilor din anul 751. În această perioadă, orașul a suferit transformări și a devenit reședință imperial, aici putând fi regăsite numeroase biserici și palate magnifice, ale căror exterioare modeste contrastau cu frumusețea strălucitoare a decorațiilor interioare. Denumit și “Orașul Mozaicurilor”, Ravenna ne oferă astăzi strălucirea extraordinară a artei mozaicurilor din secolele V – VI – epoca de aur a capitalei imperiale – un număr impresionant de capodopere (din perioada timpurie a creștinismului) ajungând până la noi.

Mozaicul a fost ales ca principal mediu decorativ pentru clădirile religioase. Ca și în Thesalonic, Constantinopol, Roma sau Milano, mozaicul a fost folosit pentru a exprima prestigiul orașului, atât ca reședință de curte, cât și ca centru ecleziastic proeminent. Imaginile reprezintă figurile puternice ale zilei, în special cele referitoare la “ofertor” (parte a unui serviciu euharistic, atunci când pținea și vinul sunt așezate ceremonial în altar), aici regăsind o legătură puternică între mozaicurile din Ravenna și Constantinopol. După Teodosie cel Mare (ultimul împărat care a condus – între 379 și 396 – atât jumătatea estică, cât și cea occidental a Imperiului Roman), iconografia creștină a început să se concentreze pe imagini care sărbătoreau măreția imperiului.
Printre exemple se numără: scene din “tradition legis”, în care Hristos distribuie noile învățături către Petru și Pavel; oferirea coroanei; cei trei Înțelepți (reprezentând supunerea barbarilor puterii imperial); “acclamatio”, expresia publică a plăcerii sau nemulțumirii prin aclamații puternice; “saeva crimina”, Hristos călcând pe simbolurile răului și coroana de laur ca simbol al victoriei. Următoarele exemple ne arată cum arta mozaicului a devenit un instrument de propaganda religioasă, cu scopul atingerii unor obiective politice, această expresie a artei contribuind la instaurarea religiei ortodoxe după epoca ariană a ostrogoților.

Un prim exemplu pe care vi-l oferim este “San Giovanni Evangelista”, această biserică fiind și cel mai vechi lăcaș de cult creștin din Ravenna. A fost construită în secolul al V-lea sub autoritatea împărătesei Galla Placidia, aceasta promițând – în urma supraviețuirii unei furtuni violente pe când se întorcea de la Constantinopol – că va constru o biserică drept mulțumire. Supraviețuind timpului, biserica a fost distrusă de un bombardament aerin din august 1944, mozaicul prezent în absidă fiind complet restaurat datorită unei scrieri detaliate din cartea “Liber Pontificalis Ecclesiae Ravennatis”, scrisă de istoricul Andrea Agnello. Unul dintre mozaicuri îi reprezintă pe membrii dinastiei teodosiene: două cupluri imperiale – Theodosius II și Eudocia, alături de Eudoxia și Arcadius (tatăl lui Theodosius al II-lea – sunt înfățișate aducând diferite onoruri lui Isus Hristos. Expunerea noastră se încheie aici, urmând să revenim într-un material ulterior cu prezentarea complete a acestor opera de artă din epoca imperială bizantină a peninsulei italice.
Detalii aici: RAVENNA