Share This Article
Numele acestei brânze derivă dintr-un cuvânt al dialectului Cévenol – “Pébre” (ceea ce înseamnă “Ardei” – un ingredient care oferă texturii brânzei o aromă ușor picantă. Utilizat ca termen generic al mai multor brânzeturi de același tip, Pélardon este produsă în mai multe zone ale regiunii Languedoc. Deseori, ea a fost confundată cu “Picodon”, un termen specific care este rezervat brânzeturilor mici din zonele Haute Velay, Nyonais sau Tricastin.
Recunoscută în cursul anului 200 drept Appellation d’Origine Controlée (AOC), brânza Pélardon se prezintă sub o formă rotundă, mică (neregulată), greutatea ei oscilând între 80 și 120 de grame, timpul de maturare necesar fiind situat între două și trei săptămâni. Revenind la originile acestei brânze, trebuie să menționăm că numele ei apare încă din antichitate, moment când este pomenită de Pliniu cel Bătrân, naturalistul scriind despre brânza “Péraldou” și alte sortimente întâlnite în regiunea Languedoc (prezente pe cele mai prestigioase mese din Roma). De altfel, în decursul timpului, brânza Pélardon avea să fie menționată în mod regulat. În secolul al XVIII-lea, mai exact în anul 1756, starețul Bossier de Sauvages descrie sortimentul – numit Péraldou – drept o brânză mică, plată, fabricată în Cévennes.
De asemenea, Frédéric Mistral a făcut un pas mai departe – în dicționarul franco/provensal – unde a definit brânza drept “un sortiment mic, rotund, produs din lapte de capră, cu aromă maturată și picantă, locul de proveniență fiind Cérvennes”. De-a lungul timpului au fost întâlnite multe sinonime în prezentarea brânzei – amintind aici de Pélardon, Paraldon, Péladrou sau Péraudou – dar numele care a reușit să treacă testul timpului a fost Pélardon, care, începând cu finalul secolului al XIX-lea, avea să fie păstrat pentru a desemna acest sortiment de brânză. Cu toate acestea, producția brânzeturilor Pélardon s-a dezvoltat destul de greu în ultimele secole. Motivul principal l-a constituit modul cum era privită capra în societatea acelor vremuri – acest animal fiind considerat vaca oamenilor săraci – produsele obținute din laptele ei nefiind foarte căutate de clientela bogată.
Un al doilea motiv era reprezentat de faptul că, produsele obținute din laptele de capră era destinat consumului de către familiile care le dețineau. O altă problemă a brânzei a fost modul cum era fabricată, sortimentul Pélardon nefiind potrivit pentru perioadele lungi de prezervare sau transport; ea fiind perfectă pentru cunoscătorul cu palat rafinat, precum locuitorii din Cévennes sau Langeudoc. Brânza a început să capete popularitate în anii 1970, atunci când noii producători – veniți adesea în oraș – au dezvoltat producția și metodele de vânzare, făcând din acest sortiment unul foarte dinamic. În fine, la finalul materialului nostru trebuie să menționăm și particularitățile acestei brânze: aspectul exterior este unul curat, în timp ce interiorul este compact și dens. Textura brânzei Pélardon este una fermă și tare, gustul fiind unul foarte proaspăt.