Share This Article
Patru tablouri – de-a lungul istoriei artei, florile au fost unul dintre cele mai dragi subiecte pentru pictori. Delicatețea florilor a oferit mult timp inspirație artiștilor, mulți dedicându-și cariera realizării unor astfel de picture. De la picturile realizate de maestri olandezi în secolul al XVII-lea și până la imprimeurile japoneze pe lemn, arta florilor are o istorie lungă.
Indiferent dacă pictează trandafiri, iriși și bujori într-o vază sau direct în natură, fiecare artist își aduce propriul său stil în cadrul acestor lucrări. De fapt, doar examinând tablourile cu flori – realizate de-a lungul timpului – se poate urmări evoluția istoriei artei.există un sentiment atemporal de bucurie, speranță și chiar moștenire pe care o pot evoca tablourile cu flori. Există un motiv pentru care unele tablouri cu flori au rezonat timp de zeci de ani, dacă nu chiar secole. Aceste picturi celebre sunt amintiri despre cât de mult ne oferă natura, aceasta oferind artistului unele dintre cele mai bune inspirații. Fiecare lucrare încapsulează un anumit moment în timp, atât în istoria artei, cât și în viața artistului care a realizat-o. Vă invit să admirați patru tablouri celebre realizate în ultimii patru sute de ani.
Ambrosius Bosschaert (1617) – patru tablouri care aveau ca subiect “Natură Moartă” erau considerate cândva ca o formă joasă de artă, deoarece elita favoriza tablourile religioase și istorice. Acest lucru a început să se schimbe în secolele XVI și XVII, atunci când olandezii au inaugurat o nouă formă de artă. Orașul Anvers a fost deosebit de important, artiștii de aici începând să realizeze tablouri cu natură moartă la dimensiuni monumentale, adesea fiind prezente flori. În cel privește pe Ambrosius Bosschaert, acesta a fost un artist olandez cunoscut pentru înclinația de a imortaliza buchete de flori cu o acuratețe impresionantă. Picturile lui arată buchete de flori așezate simetric, operele lui pornind un trend care a reușit să reziste de-a lungul istoriei.
Rachel Ruysch (1700) – artistul nu are distincția de a fi cel mai cunoscut Pictor feminin din Epoca de Aur olandeză, dar și pe aceea că a reușit să ridice pictura florilor la un alt nivel. A reușit să inventeze propriul stil și s-a bucurat de o carieră întinsă pe parcursul a 60 de ani, pictând exclusiv imagini botanice. Ea s-a despărțit de tradiție și a creat compoziții asimetrice cu buchetele ei de flori, opera de artă părând mult mai dinamică. În același timp, fiecare petală este detaliată cu multă atenție, iar buchetul bogat colorant a ajutat-o să se ridice pentru lucrările altor artițti ai epocii.
Utagawa Hiroshige (1845) – florile au o importanță istorică în cultura japoneză, fie că sunt folosite pentru a crea aranjamente florale ornamentale sau incluse pe imprimeuri din lemn. Prezentarea florilor de hibiscus a maestrului Ukiyo-e este un triumph, deoarece culoarea lor portocalie îndrăzneață iese din tipar. Potrivit limbajului japonez al florilor, cunoscută și sub denumirea de “hanakotoba”, un cuvânt care înseamnă “blând”. Hibiscus, o lucrare realizată în 1845 de artistul U. Hiroshige, este deseori prezentă pe imprimeurile sale pe lemn. Ocazional, el a inclus păsări care interacționează cu floarea de hibiscus, în timp ce, de cele mai multe ori ea este reprezentată pe întreaga suprafață a compoziției.
Vincent Van Gogh (1890) – există multe picturi celebre ale artistului Van Gogh, printre lucrările celebre numărându-se celebrele sale serii cu floarea-soarelui. Realizată în timp ce era internat la spitalul de psihiatrie din Saint-Rémy, această lucrare este marcată de utilizarea de culori îndrăznețe și contrastante, ea fiind una dintre cele două evrsiune realizate. Prima, aflată acum în custodia Metropolitan Museum of Art, a fost realizată pe un fundal roz (acum decolorate) menit să creeze o atmosferă “delicată și armonioasă”. În schimb, Van Gogh a avut cu totul altă intenție în ce privește cea de-a doua versiune, despre care a menționat într-o scrisoare adresată fratelui său Theo. “Celălalt buchet violet (de la carmin la albastru pur prusac) iese în evidență pe un fundal de galben uluitor, cu tonuri de galben prezent pe vază și suportul pe care se sprijină – ca un efect complementar – rezultatul fiind unul puternic, datorită juxtapunerii lor”. Detalii AICI.