Practica “fudaraku tokai” (însemnând “traversarea mӑrii cӑtre insula Fudaraku”) avea toate elementele necesare unei înmormântӑri: un cӑlugӑr cu etate, de cele mai multe ori închis în navӑ precum un sicriu, pereṭii fiind sigilaṭi, iar ambarcaṭiunea nu dispunea de cârmӑ ori vâsle cu care sӑ fie condusӑ. De pe ṭӑrm era urmӑrit cum este dus de valuri de cӑtre prieteni ṣi familie, pânӑ când dispӑrea dupӑ linia orizontului. Cӑlugӑrul era viu ṣi el era voluntar, dar nu alesese sӑ moarӑ, îṣi hotӑrâse renaṣterea.
Între secolele X ṣi XVI, cӑlugӑri în vârstӑ au navigat în bӑrci de mici dimensiuni încercând sӑ ajungӑ pe insula Fudaraku, ori paradisul sudic al Kannon-ului (cunoscut sub numele de Avalokitesvara în sanscritӑ). În budism, termenul de bodhisattva este denumirea datӑ unei persoane care a atins iluminarea, dar ṣi-a întârziat intrarea în nirvana pentru a împӑrtӑṣi învӑṭӑturile sale cu alṭii. Cei care au cӑlӑtorit au fost, de obicei, aproape de final, iar atingerea ṭinutului Kannon, numit Potalaka în sascritӑ, avea sӑ îl renascӑ pe cӑlugӑr într-o lume nouӑ în care acesta devenea nemuritor. Ei si-au petrecut ultimele clipe din viaṭӑ în rugӑciune ṣi poate, în teroare, pe mӑsurӑ ce realitatea situaṭiei lor devenea evidentӑ, având doar 30 de zile de mâncare ṣi un singur felinar drept companie. Odatӑ ce rezerva de mânacare era epuizatӑ, cӑlugӑrul avea sӑ tragӑ un plug în interiorul ambarcaṭiunii, care lӑsa apa sӑ intre ṣi sӑ scufunde barca sub valuri spre viaṭa de apoi. Deṣi înrӑdӑcinatӑ în budism, fudaraku tokai este un produs al coliziunii între diferite culturi ṣi religii din regiune, având elemente din folclorul japonez nativ ṣi Taoism, creând o tradiṭie unicӑ în Japonia. Ca naṭiune a insulelor aflate la marginea Asiei de Est, este inevitabilӑ credinṭa budiṣtilor japonezi în traversarea apei cӑtre o altӑ lume, iar prin intermediul cӑlӑtoriei, realizându-se o ucenicie spiritualӑ, dincolo de lumea materialӑ care acṭiona împotriva respectivului voluntar. Chiar dacӑ în budism, regӑsim cӑlӑtoria în sus, spre ceruri, ori în jos, spre pӑmânt, fudaraku tokai rӑmâne o cӑlӑtorie aparte, unicӑ. Fudaraku tokai a fost o practicӑ strâns legatӑ de templul Fudarakusan sau oraṣul Nachi (acum parte a zonei urbane Nachikatsuura), pe coasta sud-esticӑ a Honshū, cea mai mare insulӑ a Japoniei. A fost centrul înalt al cultului Kannon ṣi al celor 36 de acte înregistrate de fudaraku tokai, dintre care 26 au avut loc în Nachi, cӑlugӑrul templului luând sarcina cӑlӑtoriei atunci când împlinea vârsta de 61 de ani.
Un jurnal din secolul al XII-lea scris de nobilul Fujiwara no Yorinaga, detaliazӑ o conversaṭie cu un martor al actului fudaraku tokai, care dezvӑluie nivelul rugӑciunii ṣi pregӑtirii implicate în aceastӑ cӑlӑtorie spre paradisul sudic: “A existat un cӑlugӑr singuratic care nutrea o dorinṭӑ nestӑvilitӑ de a cuceri Muntele Fudaraku în corpul sӑu prezent. A fost însӑrcinat cu sculptarea unei statui a Armatei Kannon-ului ṣi timp de trei ani s-a rugat sӑ îi fie permisӑ cӑlӑtoria pe Muntele Fudaraku. Dupӑ terminarea acestei probe, sӑ o numim aṣa, timp de ṣapte zile a practicat un ritual menit sӑ aducӑ vânt pe mare, iar când furtuna ajungea în sfârṣit, era îmbarcat ṣi pornea spre sud.” Cӑlugӑrii au luat cu ei ofrande din partea comunitӑṭii locale ṣi, prin acest mod îṣi curӑṭau sufletele ṣi îṣi garantau sӑnӑtatea ṣi fericirea pӑmânteascӑ. Donaṭiile au finanṭat construcṭiile bӑrcilor ṣi sculpturile elaborate pentru a fi decorate. O inscripṭie comunӑ a explicat motivele lor: “Pacea în aceastӑ lume, naṣterea într-un tӑrâm bun în viaṭa de apoi.” Dupӑ cum deja vӑ daṭi seama, exista o parte întunecatӑ a acestei poveṣti. Existӑ o relatare a lui Konkōbō, cӑlugӑr prezent în secolul al XVI-lea în templul Fudarakusan, care a avut un sentiment încruciṣat în legӑturӑ cu ṣansele sale de a gӑsi acest paradis al insulei mitice. Atunci când Konkōbō a fost nevoit sӑ se ofere voluntar, templul era iniṭial nesigur cum sӑ procedeze, deoarece cӑlugӑrul refuzase sӑ se supunӑ cӑlӑtoriei fudaraku tokai. În cele din urmӑ, pentru a restabili situaṭia ṣi pentru a gӑsi o soluṭie, asistenṭii sӑi l-au înecat pe liderul vârstnic al templului. O loviturӑ în urma cӑreia, credinṭa în fudaraku tokai a pierit, a fost atunci când în secolul XV, numeroṣi comercianṭi ṣi exploratori europeni acosteazӑ în Japonia, iar un secol mai târziu, misionarii iezuiṭi au început sӑ traverseze insula pentru a încerca sӑ rӑspândeascӑ Evanghelia lui Hristos. În timp ce succesul lor în convertirea poporului japonez de la budism ṣi ṣintoism la creṣtinism a fost limitatӑ, au schimbat într-un mod semnificativ peisajul religios. Odatӑ cu sosirea acestor strӑini din ṭinuturi îndepӑrtate, ideea Japoniei ca margine absolutӑ a lumii, în vecinӑtatea cӑreia se aflӑ o insulӑ graniṭӑ cu nirvana, ascunsӑ undeva în sud, a devenit din ce în ce mai greu de înghiṭit. Pânӑ la sfârṣitul secolului al XVII-lea, fudaraku tokai a dispӑrut în totalitate. Text de – Cosmin Lungu.
 avea toate elementele necesare unei înmormântӑri...){kind=link}