Giovanni Maria… Historia Turchesca

Giovanni Maria - Portretul lui Mehmed al II-lea

Giovanni Maria (denumit adesea Angiolello) a fost un aventurier de origine venețiană, comerciant și autor a unui important raport istoric despre Aq Qoyunlū și dinastia Safavidă timpurie din Persia. Biografia lui Angiolello și lucrările sale au dat naștere la numeroase controverse, în primul rând datorită puținelor informații ce au răzbătut până astăzi. De origine nobilă, tănărul Giovanni Maria a participat la apărarea orașului Negroponte – asediat și cucerit de sultanul otoman Mehmed al II-lea – el fiind capturat și înrobit de turci în anul 1470, ulterior el fiind transferat la Constantinopol.

Giovanni Maria – Negroponte (Eubeea)

În anul 1472 el a fost repartizat lui Moṣṭafā Čelebī, cel de-al doilea fiu al sultanului și comandant al trupelor otomane împotriva lui Aq Qoyunlū Uzun Ḥasan, cel care era aliat al Serenissimei Republici venețiene în acea perioadă. După moartea lui Moṣṭafā Čelebī (petrecută în 1474) el a devenit trezorier al lui Mehmed al II-lea și s-a numărat printre ofițerii de rang înalt din palatul sultanului din Constantinopol și în numeroase campanii militare. De asemenea, el a intrat în serviciul lui Bāyazīd al II-lea, sultanul care i-a succedat lui Mehmed. După anul 1483, despre cariera lui Angiolello nu se mai cunosc prea multe detalii. Se pare că el a revenit în orașul natal – Vicenza – s-a căsătorit și a devenit funcționar al statului; a condus două misiuni (foarte posibil pentru Republica Venețiană) sau a rămas – ca agent comercial – în Persia anului 1482 (după moartea sultanului Mehmed al II-lea) și, ulterior, între anii 1499 – 1515. Lucrarea principală care îi este atribuită lui Angiolello se numește „Historia Turchesca – Istoria Turciei” și este o sursă importantă despre istoria otomană.

Giovanni Maria – Portretul lui Mehmed al II-lea și Ahmed Pașa

O parte considerabilă a acesteia este primul volum, denumit “Brevetul” – despre viața și faptele lui Uzun Hasan – publicat la Vicenza în atelierul lui Leonard din Basel (octombrie 1490, nicio copie a acestuia nereușind să supraviețuiască până astăzi), apoi de G. B. Ramusio – în cel de-al doilea volum al faimoasei colecții Navigationi et Viaggi (Veneția, 1559) – împreună cu o continuare a povestirii despre istoria persană (până la începutul domniei lui Shah Ṭahmāsp – 1524). Însă, există aici o dezbatere legată de autenticitatea narațiunii, desi este în mod clar o cronică d eprimă mână, nicio ediție nemaifiind tipărită până astăzi. Prima secțiune pare întemeiată (partial) pe prima lui misiune în Persia (publicată pentru prima data la Veneția în 1487), în timp ce textul și istoria celei de-a doua părți rămâne să fie verificată de specialiști. Narațiunea este în esența ei o cronică a evenimentelor politice și militare din Persia – între 1467 și 1524 – în special un raport al războaielor turco-persane. Aceasta îl descrie pe Uzun Hasan și familia sa; campania acestuia în Caramania, împotriva otomanilor, care a devenit o înfrângere a forțelor Aq Qoyunlū.

Giovanni Maria – Negroponte (în viziunea lui Giacomo Franco)

De asemenea, contraofensiva turcă – din 1474 – la care autorul a luat parte (o descriere detaliată a celor două armate fiind menționată aici), precum și campania persană din Georgia (1477 – 1480) și moartea lui Uzun Hasan, petrecută în anul 1478. De altfel, a doua secțiune – pe parcursul a douăzeci și trei de capitole – include accederea la putere a dinastiei Safavide: de la succesiunea lui Ya’qūb Pādšāh Sultan până la Uzun Ḥasan; lupta lui Shaikh Ḥaydar și a “Sofianilor” împotriva lui Rostam (și moartea acestuia); nașterea, educația, caracterul și ridicarea lui Esmā’īl; cucerirea Irakului (între 1500 și 1503) și campaniile militare purtate împotriva otomanilor și uzbecilor (1505 – 1515); campania din Šīrvān și cucerirea orașului Šamāḵī din 1510; în fine, este menționată campania otomană din Egipt și cucerirea orașului Cairo (1516 – 1517). Raportul lui Angiolello se încheie cu o notă finală despre moartea lui Sophy (adică Shah Esmā’il I – petrecută în anul 1524 – și despre accederea la tron a lui Ṭahmāsp. În finalul scrutului nostru material, trebuie să menționăm că Giovanni Maria “Angiolello” a utilizat Narativul ca sursă pentru portretele celor doi regi Safavizi – în colecția biografică “Gli elogi vite brevemente scritted’uomini illustri ” – apărută la Venezia în anul 1559.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here