Share This Article
Ferdinand Berthoud și spiritul său vizionar și-a găsit exprimarea în piesele orologere de excepție, înalta lui calificare fiind transpusă inclusiv în ideea creării unei academii orologere. conform explicațiilor furnizate prin intermeiul “Discours Préliminaire sur L’Horlogerie”, maestrul orologer a intenționat să fondeze o “Academie Orologeră”, cu scopul de a dezvolta domeniul și de a crea viitorii artizani din domeniu. În cele ce urmează, vă voi prezenta viziunea maestrului în ce privește dezvoltarea ceasornicăria franceză a timpului său.
Conform maestrului, orologeria se împarte în trei categorii: prima categorie aparține acelor lucrători mediocri, cei care se străduiesc doar să câștige bani. Ei nu dispun de talent sau înclinații speciale în acest domeniu, exercitându-și profesia fără pasiune. Cea de-a doua categorie aparține acelor ceasornicari care doresc să se distingă în comunitate și care doresc să dobândească abilitățile necesare pentru a fi recunoscuți ca artizani, chiar dacă nu deți acele calități native necesare în domeniul orologeriei. În schimb, cea de-a treia categorie – denumită de F. Berthoud ca “Artizani Inteligenți” – reprezintă elita orologeriei: ei aplică virtuozitatea naturală și gustul pentru artă, precum și expertiza orologeră pentru etalarea excelenței. Viziunea pe care o au asupra domeniului vinde din experiența căpătată în timp, abilitățile practice fiind completate de gândirea analitică. Pentru ce, conform celor scrise de Ferdinand Berthoud, “un artizan nu face nimic dacă nu simte?”
Fără această trăsătură, orologerul născut la Neuchâtel a admis că predispozițiile acestui număr limitat de artizani nu poate garanta perfecțiunea artei ceasornicăriei. El a crezut că această perfecțiune este necesară și sănătoasă, chiar antagonică. Prin urmare, Ferdinand Berthout a lansat ideea ambițioasă de a fonda o “societate orologeră sau chiar o academie” care urma să se bucure de protecția regală. Îndrăzneala proiectului său merită chiar să fie evidențiată: nici-o instituție similară nu exista în acea perioadă în Franța. Detaliile unui proiect care, din fericire, apare la finalul “Discours Préliminaire sur L’Horlogerie”. Berthoud nu se limitează la a descrie modul cum această organizație urma să-și desfășoare activitatea, prezenta chiar avantajele funcționării unei astfel de instituții,, începând cu privilegiile economice. Motivând artizanii pentru a-și îmbunătății continuu tehnica de lucru și recompensând financiar eforturile lor, academia reafirma supremația orologeriei franceze asupra competiției engleze. Recunoscând că orologeria devenise o problemă fundamentală pe plan internațional, Ferdinand Berthoud menționa: “înființând o academie, arta orologeră putea câștiga încredere în afara Franței”. De asemenea, Berthout insist și pe misiunea pedagocică a organizației. Membrii săi urmau să devină exemple pentru tinerii orologeri pe două nivele: tehnice și morale.
În acest mod, “Academia Orologeră” ar apăra o viziune etică asupra acestei arte, eliberându-se de baza comerțului și a profitului care îi cauzau ruina. În cele din urmă, ar trebui evidențiată lovitura de maestru: importanța oferită de Ferdinand Berthout documentelor emise de Academia Orologeră propusă de el. A sugerat chiar utilizarea unui registru – conținând discuții, memorii și imagini, precum și procedure sau instrumente – care ar putea deveni disponibile în arhivele publice. La fel ca brevetele, aceste documente ar fi constituit un instrument necesar pentru protejarea invențiilor și drepturilor autorilor lor, evitându-se astfel plagiatul. Această abordare perspicace asupra “Academiei Orologere” a stabilit fundația pentru reformarea ceasornicăria pariziană, cu multe decenii înaintea creării instituțiilor care sunt astăzi o parte integrantă a universului orologer. Voi reveni cu partea a doua a materialului în cursul săptămânii viitoare!
Detalii aici: FERDINAND BERTHOUT