Sunt convins că măcar o dată ai înțâlnit chipul personajului “Curious George”, maimuṭa de culoare maro care a îndulcit literatura pentru copii, alӑturi de prietenul sӑu, omul cu pӑlӑria galbenӑ. Ceea ce nu ṣtiai este că George ṣi-a salvat creatorii din ghearele avansării naziste în al Doilea Rӑzboi Mondial.
Hans Reyersbach ṣi soṭia sa, Margarete Waldstein au fost artiṣți germani, scriitori ṣi desenatori originiari din Hamburg. S-au înțâlnit chiar înainte ca Margarete sӑ se încredințeze ṣcolii de artӑ, întrând în legӑturӑ unul cu celӑlalt câṭiva ani mai târziu la Rio de Janeiro în 1935. Câteva luni mai târziu se cӑsӑtoresc în Brazilia ṣi îṣi schimbӑ numele de familie în Rey, pleacӑ numaidecât în Paris pentru a sӑrbӑtori luna de miere.
Cuplul s-a amorezat irecuperabil de oraṣul luminilor ṣi hoțӑrӑsc sӑ se stabileascӑ acolo. Hans crescuse lângӑ Grӑdina Zoologicӑ din Hagenbeck, Hamburg, unde a petrecut zile întregi creând schiṭe ale animalelor ṣi diverse ilustraṭîi pe care le împӑrṭea copiilor din zonӑ. Într-una din zile, un editor francez îl contacteazӑ pe Hans, bӑieṭelul sӑu fiind unul din copiii care primise faimoasa lucrare înfӑṭiṣând chiar o maimuṭӑ, cea care urma sӑ devinӑ “Curious George”. Aṣa s-a nӑscut “Raffy ṣi cele Nouӑ Maimuṭe” ṣi implicit, personajul faimos “Curious George”, Margarete, care acum era cunoscutӑ sub numele de Margaret, fusese însӑrcinatӑ cu fӑurirea întregului material scris al seriei “Curious George”, timp în care soṭul ei Hans realiza ilustraṭiile. Publicul a fost atât de receptiv încât familia Rey a fost angajatӑ sӑ scrie o carte exclusiv dedicatӑ lui Curious George, care potrivit New York Times, fusese iniṭial numitӑ FiFi.
Lucrurile pӑreau sӑ se aṣeze, Hans și Margaret fuseserӑ încântaṭi sӑ afle cӑ urmau a primi un avans din profitul aṣteptat, aṣa cӑ se stabilesc pentru a scrie într-un apartament din centul Parisului, un duplex cu o îmbietoare vedere asupra oraṣului. Aceastӑ perioadӑ a stabilitӑṭîi nu a durat mult, curând, naziṣții urmau sӑ înceapӑ marșul cӑtre inima Franṭei.
Pӑrӑsirea capitalei era o necesitate, însӑ Hans înțârziase plecarea, iar opṭiunile lor se diminuau pe zi ce trecea. Hans era totuṣi un bӑrbat descurcӑreṭ, iar dupӑ doar câteva mici expediții prin cartier, reuṣeṣte sӑ asambleze douӑ biciclete, în urmă cӑrora a montat un cӑruṭ pe roți unde puteau sӑ-ṣi depoziteze manuscrisele pentru un drum lung. Pe 14 iunie 1940 cei doi au plecat în cӑlӑtoria vieții lor, cӑtre sud, scӑpărea lor fiind imperativӑ, având în vedere cӑ cei doi proveneau din familii de evrei germani, ar fi sfârṣit în lagӑrele morṭîi. Au cӑlӑtorit timp de patru zile, dormind în hambare, pânӑ când au ajuns în gara oraṣului Orléans, de unde au luat un tren plin de refugiați cӑtre Lisabona (Portugalia). Auzindu-le accentul, conductorii trenului au bӑnuit cӑ cei doi erau spioni cӑutând sӑ deturneze valul de refugiaṭi. Au fost examinați riguros, pânӑ când unul din angajați scotocește prin manuscrisele semnate “Curious George” care a fost îndeajuns pentru a le câṣtiga încrederea. Au aṣteptat câteva luni bune pentru a gӑși o cale sigurӑ cӑtre Brazilia, iar în octombrie 1940 se stabileau în New York unde aveau sӑ o cunoascӑ pe Grace Hogarth.
Grace avea un portofoliu impresionant pentru domeniul în care activau Hans ṣi Margaret. Era redactor de carte în oraṣul Boston, însӑ avea o carierӑ lungӑ în publicistica de manuale ṣi materiale educaționale adresate copiilor. New York Times menṭioneazӑ faptul cӑ numele de “Curious George” a fost de fapt ideea faimoasei Grace Hogarth, pornitӑ ca o sugestie nevinovatӑ adresatӑ lui Hans la o cafea. De altfel, 1941 urma sӑ fie anul în care “Curious George” devenea un fenomen mondial, fiind publicat într-o serie tradusӑ în 21 de limbi. Cei doi au continuat sӑ creeze ṣi în alte direcții, realizând cӑrṭi despre constelațiile spațiului, cântece pentru copii, ori o poveste despre un pinguin purtând numele de White Black. Un lucru a fost cert pentru îndrӑgitul cuplu, dacӑ aceṣția nu ar fi primit avansul pentru seria “Curious George”, nu ar fi avut asupra lor manuscrisele care le-a confirmat nevinovӑția, scӑpând astfel de calvar. Hans s-a stins în august 1977. După moartea sa, Margaret a devenit profesor de scriere creativӑ la Universitatea Brandeil din Waltham (Massachusetts) și a continuat sӑ lucreze la proiecte pentru “Curious George”. Doisprezece ani mai târziu Margaret a creat fundația “Curious George”, cu scopulde a preveni cruzimea fațӑ de animale ṣi pentru a ajuta copiii aflați în dificultate. Margaret a murit în 1996, iar voința ei a desemnat Colecṭia de Literaturӑ pentru copii din Hattiesburg, Mississippi, în calitate de proprietari ai colecțiilor literare ale familiei Rey. Lucrӑrile originale sunt pӑstrate și astӑzi de Universitatea din Oregon.Text de – Cosmin Lungu.
