CUM DEFINIM ASTĂZI ETICHETA SWISS-MADE

Ce înseamnă o marcă? Sunt mărcile aşa cum le ştim noi? Ei bine, cei mai mulţi dintre noi alegem produsele în funcţie de marcă şi provenienţă, unele dintre acestea fiind, cu siguranţă, mult mai tentante decât altele. Avem încredere în ele, ştiind că niciodată nu vom da greş alegându-le. Dar sunt aceste mărci mai bune decât altele? Sunt Made in Italy sau Made in China mai puternice decât Made in Swiss? Vom încerca să vă răspundem la aceste întrebări prin materialul următor.

Provenienţa constituie o preocupare în ce privește etica şi durabilitatea, ele nefiind niciodată atât de importante precum sunt în epoca actuală, în era globalizării comerţului. Acesta este şi motivul pentru care un produs ce poartă eticheta “Swiss-Made” o să coste mai mult decât cele similare din alte ţări – cu un procent de 50% pentru brânzeturi şi produse cosmetice, alături de o cotă de 100% pentru ceasurile de lux fabricate aici – potrivit unui studiu realizat de “University of St. Gallen”. De ce se întâmplă acest fenomen? Ei bine, personalizarea şi caracterul elveţian al acestor produse, alături de ordinea, prudenţa, discreţia şi precizia specifică acestei naţiuni, toate au fost proiectate asupra mărcilor locale. Ciocolata elveţiană? Excelentă. Trenurile elveţiene? La timp, precise. Despre ceasuri? Practic sunt sinonime cu ceea ce înseamnă “Swiss” – şi viceversa. Nimic rău până la urmă, ţinând cont că în urmă cu aproximativ 325 de ani, în vremea când regele Ludovic al XIV-lea le făcea viaţa extrem de dificilă hughenoţilor, aceştia au ales să fugă în teritoriile vecine Franţei – mai exact în zona Helvetă. Acest exod urma să deschidă calea către construcţia şi comercializarea a ceea ce înseamnă astăzi ceasul elveţian, fiind practic un tribut adus acelor refugiaţi protestanţi din secolul al XVII-lea şi generaţiilor ce i-au urmat. Printre aceşti descendenţi îl regăsim şi pe domnul Edouard Meylan, familia lui fiind implicată în “domeniul orologeriei” timp de cinci, şase generaţii. Începând cu anul 2013, domnul Meylan a devenit CEO-ul companiei elveţiene H. Moser & Cie – o societate fondată acum circa 190 de ani – el fiind o persoană de la care te-ai aştepta să fie un apărător ferm a ceea ce înseamnă “Swiss-Made”. În anul 2017 a început să “vorbească” despre valoarea produselor fabricate în Elveţia, lansând un film prin care anunţă producerea celui “mai bun ceas elveţian realizat vreodată”. Cu o singură menţiune, acest film era unul satiric, ironizând ceea ce înseamnă astăzi “Swiss Made”. De ce? Din simplul motiv de a încerca să protejeze ceea ce înseamnă astăzi valoarea unui brand produs în Elveţia, regula actuală spunând că un produs ce poartă menţiunea “Swiss Made” trebuie să fie realizat într-o proporţie de cel puţin 60% în această ţară (conform unei legi emise în 1971, 50% din valoarea mecanismului unui ceas trebuia realizată în Elveţia). Evident, toţi ne aşteptăm ca un ceas ce poartă menţiunea “Swiss Made” să fie produs în Elveţia, aşa cum o “Champagne” ne aşteptăm să fie produsă din strugurii ce cresc în zona de unde este această băutură atât de apreciată.

Pentru a înţelege fenomenul, reprezentantul FHS (Fédération de l’industrie Horologère Swiss) – domnul Jean-Daniel Pasche – a explicat această situaţie. “Industria nu este pe deplin vinovată – într-adevăr, FHS a cerut guvernului în 2007 să înăsprească regulile – preocuparea fiind aceea de a oferi un cadru mult mai strict celor care oferă preţuri premium, în scopul de a proteja eticheta “Swiss Made”. Răspunsul guvernului a constat într-o propunere procentuală de 60% pentru toate bunurile produse în Elveţia, propunerea FHS fiind cu mult mai mare, procentul solicitat de industrie urcând la 80%, încheie dânsul”. Răspunsul guvernului a fost unul nu foarte îmbucurător, acesta considerând procentul de 80% drept “protecţionism”, adaugă domnul Pasche. Cu toate acestea, se naşte o întrebare – o marcă comercială nu trebuie protejată? Produsele fabricate în Statele Unite trebuiesc realizate aproape exclusiv pe teritoriul american, “U.S. Federal Trade Commission” fiind foarte strictă în această privinţă. De asemenea, eticheta “Made în Italy” poate fi utilizată doar pe produsele realizate exclusiv în Italia. Aşadar, se presupune că, după un deceniu de consultări şi compromisuri, noua lege elveţiană ar fi trebuit să fie una cel puţin “sănătoasă”. Cu toate acestea, se pare că această lege are mai multe găuri decât brânza elveţiană. Ca un exemplu, costurile de cercetare şi dezvoltare sunt acum parte a valorii unui brand (produs) – dacă ţinem cont şi de nivelul ridicat al salariilor în Elveţia – fiind, se pare, mult mai uşor să produci un ceas peste pragul de 60% în această ţară. Însă, pentru cei care iubesc ceasurile  elveţiene fine, marca “Swiss-Made” chiar contează? Majoritatea celor implicaţi în Haute Horlogerie continuă să o utilizeze. Dar oricine plăteşte până la 300.000,00 de Dolari pentru un ceas de la Greubel Forsey, Bovet sau un Richard Mille, este clar că îşi doreşte un ceas elveţian şi nu altceva. La un nivel moderat de cumpărare a ceasurilor, dacă ne gândim la ceea ce este cu adevărat important pentru o marcă orologeră, se pare că guvernul elveţian se “auto-faultează” singur. Chiar şi aşa, filmuleţul realizat de domnul Meylan a fost mai mult decât o acţiune de marketing – modul în care este definită eticheta “Swiss-Made” fiind într-adevăr foarte important. Astfel, în ciuda faptului că H. Moser & Cie. este produs 100% în Elveţia, această marcă nu va mai purta eticheta “Swiss-Made”. “Credem cu tărie că eticheta este înşelătoare”, afirmă domnul Edourd Meylan. “Oferă unei multitudini de mărci o justificare pentru preţul supralicitat al produselor lor”. Şi mai important, prin crearea “unei percepţii false asupra realizării acestui produs în Elveţia”, se dovedeşte încă odată că nu este chiar ceea ce pare.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here