Share This Article
BMW isetta se confrunta la orizontul anilor 1955 cu o criză economică majoră și era în căutarea unor noi direcţii de dezvoltare. Limitările capacităţilor de producţie au făcut ca, constructorul german să se concentreze la începutul anilor ’50 pe automobile de lux, produse în cantităţi mici, alături de fabricarea de motociclete. Perioada dificilă de reconstrucţie din Europa a făcut să apară un nou tip de mobilitate – aşa-numitele “bubble cars”. Erau modele mici şi accesibile, propulsate de un motor de motocicletă, dar cu avantajul unei protecţii mult mai bune faţă de capriciile vremii.
În cele ce urmează, vom încerca să vă readucem în memorie una dintre mașinile care au marcat industria auto europană, anume: Isetta. Astfel, BMW recunoştea oportunitatea unui proiect cu potential și, la începutul anilor 1950, cumpără de la producătorul italian Iso un proiect cu potential, care avea să debuteze în martie 1955 cu numele de Isetta. Despre noul model, constructorul german avea să spună că nu este nici automobil, nici motocicletă, ci “motocoupé”. Practice, se năştea o nouă categorie de “mobilitate” pentru maraca germană.
BMW a preluat licenţa Isetta în 1954 şi a îmbunătăţit-o, inclusiv cu o motorizare proprie, monocilindru, pregătind modelul pentru lansarea din 1955. Astfel, Isetta 250 Standard dispunea de un motor cu capacitate cilindrică de 250 cmc, care dezvolta 12 CP şi asigura o viteză maximă de 85 km/oră. La un preţ de numai 2.580 DM, s-a bucurat de o recepţie excepţională atât din partea publicului, cât şi a presei. Isetta era de aproximativ cinci ori mai ieftin decât eleganta limuzină 501 şi costa de 15 ori mai puţin decât roadster-ul 507.
În acest context, BMW Isetta se dovedea foarte atractivă pentru muncitorul german care avea un salariu mediu de 90 DM pe săptămână. Succesul de vânzări era imediat: pe 20 noiembrie 1955, modelul cu numărul 10.000 părăsea linia de producţie. În decembrie 1955 era lansată motorizarea 300 Standard, cu un motor de 300 cmc care dezvolta 13 CP. Ca o particularitate de design, toate modelele Isetta dispuneau de acoperiş retractabil din pânză. Era o abordare impusă de soluţia constructivă cu o uşă în faţă – în cazul unei tamponări frontale, trapa asigura o ieşire de urgenţă.
În 1957 debuta versiunea Export, care dispunea de elemente suplimentare, cum ar fi geamurile laterale retractabile (până atunci, acestea erau fixe). A fost disponibilă şi o versiune cu o singură roată pe puntea spate, foarte populară în Marea Britanie din motiv de taxe. Isetta “tropicale” erau oferite în ţările cu climă caldă, modelul dispunând de grile de ventilaţie în uşi. BMW Isetta a ajuns inclusiv în SUA, promovarea modelului având inclusă o şedinţă foto spectaculoasă în New York, de la care se păstrează imagini cu faimosul Cary Grant în prim-plan.
Anii au trecut și, după mai bine de 160.000 de unităţi vândute – până în 1962 – se încheia povestea modelului. Astfel, Isetta rămâne un succes special, un simbol al optimismului reconstrucţiei germane postbelice. Reflectând la istoria mărcii BMW, Isetta arată capacitatea companiei de a se reinventa şi de a se transforma în momente dificile. Ca semn al afecţiunii, modelul a primit multe apelative, printre care şi “Knutschkugel”, în traducere “biluţa de giugiuleală”, o referinţă la cât de apropiaţi erau pasagerii în automobil. Mai multe detalii despre modelel actuale ale mărcii AICI.