Top
STORIES

SECOLUL XVII ȘI FEMINISMUL RADICAL

Poullain de la Barre

După aproape 350 de ani de când a fost scrisă, filozofia feministă a lui François Poullain de la Barre rezonează încă pe subiecte de genul – prejudecăți, intersecționalitatea și rolul bărbaților în lupta femeilor pentru egalitate. Când feministul de origine franceză Simone de Beauvoir a scris „The Second Sex”, în 1949, ea și-a argumentat cartea printr-o mențiune ce desemna – din punctul de vedere al bărbaților – femeile drept „Other”: „Tot ce au scris bărbații despre femei ar trebui privit cu suspiciune, deoarece ei au fost atât judecători, cât și partizani”.

Poullain de la Barre

Ceea ce este remarcabil, deoarece aceste cuvinte nu aparțin doar unui om, ci ale unuia care a produs unele dintre cele mai radicale filozofii feministe de la începutul perioadei moderne. O personalitate care a „dăruit” posterității trei tratate ce au ca temă feminismul, publicate în secolul al XVII-lea, ele servind drept piatră de temelie pentru unele dintre cele mai cunoscute nume din istoria mișcării feministe – chiar dacă a fost (în mare) neglijat în afara mediului academic. Posibil, această personalitatea să fi fost și cel mai important din acest curent modern, un om ale cărui cuvinte sunt încă valabile în ce privește feminismul și prejudecățile adânc înrădăcinate în mentalul colectiv – dezechilibre care ne împiedică (încă) să evoluăm ca societate. François Poullain de la Barre (1647 – 1725) a publicat „De l’égalité des deux sexes”, prima dintre cele trei tratate dedicate filozofiei feministe, în Franța anului 1673, la aproape patru sute de ani de la apariția dezbaterii intelectuale și literare cunoscute sub numele de „La Querelle des Femmes”. O lucrare care își are rădăcinile în scrierile lui Christine de Pisan – „Cartea cetății doamnelor” (1405) – un „manifest” îndreptat împotriva doctrinei misogine ce domina peisajul la începutul secolului al XV-lea. Dezbaterea care a avut loc în secolele următoare a fost condusă în principal de pătura educată a femeilor, mai ales a celor din cadrul nobilimii. Chiar dacă această dezbatere era exclusiv teoretică, în principal polemică și, ulterior, purtată în scris – mai ales în epoca în care Poullain și-a scris tratatele – în saloanele vechiului regim (Ancien Régime). De fapt, Poullain purta conversațiile pe un sol bine bătătorit, multe dintre ideile expuse de el fiind deja menționate anterior.

Cu toate acestea, scrierile lui au provocat structurile sociale și politice ale vremii – care au generat opresiunea femeilor și inegalitatea la care erau supuse. În acest mod, Poullain de la Barre a fost printre primii care au susținut ceea ce noi numim astăzi „feminism intersectorial”. De altfel, în spiritului acestei mișcări moderne, el s-a opus „feminismului moderat și frivol din secolul al XVII-lea, care ieșea din saloanele savante ale Marchizului de Rambouillet, ale domnișoarei de Scudéry sau ale doamnei de Sévigné”. Foarte probabil, această întrebare radicală pusă în contextul „problemelor femeii” a venit de la o personalitate ce pare să indice că se simțea destul de incomod în „cutiile” ideologice ale vremii. Plecat în timpul vieții de la studiile teologice, el a devenit un filozof cartezian, ulterior fiind hirotonist preot catolic – pentru a renunța în cele din urmă la această religie în favoarea calvinismului – ulterior pentru a se căsătorii și a întemeia o familie. Fără a surprinde, filozofia sa feministă combină tradiționalismul cartezian cu ceea ce părea a fi un sentiment personal de dispreț la adresa acceptării „oarbe” a obiceiurilor și tradițiilor perpetuate de-a lungul secolelor. El chiar a scris că, „Dacă ceva este bine stabilit, atunci trebuie să credem că totul trebuie să fie corect” și, „Este incomparabil mai dificil ca bărbații să-și exprime opiniile pe care le au prin prisma propriilor prejudecăți, decât prin ideile îmbrățișate de forța și condamnarea rațiunii”. Relevanța modernă a multora dintre declarațiile sale demonstrează cât de puțin a evoluat cauza feminismului în ultimele câteva sute de ani. Articolul poate fi citit integral în numărul 36 al The Gentleman’s Journal.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Show Buttons
Hide Buttons