Top
LIFE & ARTS

SĂ ÎNȚELEGEM LUCRĂRILE LUI RAFAEL

Rafael era cunoscut pentru pasiunile sale amoroase, stilul de viață luxos și moartea timpurie, el devenind unul dintre cei mai mari artiști ai istoriei. În timp ce celelate două figuri proeminente ale Renașterii italiene – Michelangelo Buonarroti și Leonardo da Vinci – sunt amintiți pentru lucrările lor pasionale, Rafel este cunoscut pentru senzualitatea cu care a realizat majoritatea picturilor sale. El a început să realizeze lucrari pentru patronii săi înstăriți de la o vârstă fragedă, asigurându-se că avea întotdeauna comisioane de executat și bani de cheltuit.

Rafael Sanzio – Heruvimi (Detaliu)

Autoportretul său, realizat în jurul anului 1506, ajută la explicarea succesului său: Rafael s-a pictat cu ochi căprui, piele netedă și buze senzuale, glorificând imaginea sa cu o estetică sensibilă și plină de suflet. Dincolo de această reputație romantică regăsim un artist prolific care a produs un număr variat de lucrări care a dus pictura Renascentistă pe cele mai înalte culmi – în ciuda faptului că a murit la o vârstă fragerdă, la doar 37 de ani (1520). În biografia  Raphael: A Passionate Life (2006), Antonio Forcellino scrie că subiectul său a “acționat ca interpret al unei lumi foarte particulare, visul unei renașteri de aur care a fost marcată de numeroase studfii literare și picturi”. De asemenea, opera lui Rafael dezvăluie un sentiment de “armonie, cultură, echilibru intelectual și senzual”. Născut în Vinerea Mare, 6 aprilie 1483 – surprinzător, această zi a fost și cea a decesului (6 aprilie 1520) – în Urbino, Rafael Sanzio a preluat atelierul tatălui său încă din tinerețe. În anul 1500, la doar 17 ani, a primit prima sa comandă: un altar pentru biserica Sant’Agostino din Perugia, lucrare cu care avea să-și lanseze cariera precoce. Pentru a înțelege influența pe care Rafel a avut-o asupra artei, vom încerca să pătrundem în stilul artistului prin intermediul a cinci dintre cele mai importante lucrări ale sale.

Rafael Sanzio – Portretul unei Doamne cu unicorn

Portretul unei Doamne cu Unicorn (1505 – 1506) – Una dintre primele opere a lui Rafel este și cea mai misterioasă. Portretul înfățișează o tânără și elegantă femeie care ține în brațe un mic Unicorn, partea superioară a corpului fiind incadrată de două coloane, în timp ce fundalul îndepărtat este dominat de un peisaj verde și cer albastru. Cu toate acestea, se pare că în decursul timpului, imaginea a arătat total diferit. În anii 1930, restauratorii au dezvăluit că tabloul a fost supus unor revizii multiple. Rafael a pictat inițial un câine în locul Unicornului, iar în secolul al XVII-lea un alt artist a pictat peste compoziția artistului renascentist, tranformând-o într-o imagine cu Sfanta Ecaterina (care ținea în mână o roată spartă), un simbol al martiriului ei. De asemenea, el a adăugat pe umerii personajului un șal, aceștia fiind inițial goi. Ulterior, opera a fost reinterpretată de numeroși subiecți. Unii au remarcat similitudinea cu lucrarea Mona Lisa a lui Leonardo da Vinci, începută aproape în același timp (în anul 1503). Ambele femei se uită pe cel care le admiră cu o privire impenetrabilă și buzele strânse, în timp ce tablourile folosesc în mod similar un format în care subiectul pare că stă așezat, ramele ăindu-le din talie. Însă, identitatea “modelului” lui Rafel și semnificația Unicornului rămân un mister pentru istorici. Creatura mitică este – cel mai probabil – un simbol al purității: Legenda spune că numai o fecioară poate atrage (atinge) un Unicron.

Rafael Sanzio – Școala din Atena

Școala din Atena (1509 – 1511) – În anul 1508, Vaticanul l-a chemat pe rafael la Roma, oraș unde artistul va rămâne pentru tot restul vieții. Papa Iulius al II-lea a dorit să decoreze noile apartamente papale – comunicând astfel pueterea Bisericii Catolice – cu compoziții ale celor mai apreciați artiști ai vremii. Tânăr și impresionabil, Rafael a fost alegerea perfectă pentru un astfel de demers. “Iulius știa că poate modela acest talent în proiectul său și, prin urmare, a oferit orice formă de sprijin posibilă”, menționează A. Forcellino. Prima frescă a artistului a fost Disputa Sfântului Sacrament, o lucrare ce l-a impresionat atât d emult pe Papa Iulius, încât l-a desemnat pe Rafael ca singur pictor pentru decorarea apartamentelor sale, orodonând distrugerea lucrărilor pe care le finalizaseră (deja) alți artiști. Recunoscător, Rafael și-a convins patronal să salveze segmente din tablourile pictate de colegii săi – înainte de a începe propriul su proiect. Cea mai cunoscută frescă – Școala din Atena – împodobește biblioteca. În mod adecvat, Rafael a create o scenă despre “învățarea de sine”. În centrul tabloului, filozofii Aristotel și Platon se plimbă pe sub p serie de arcade clasice, ei fiind înconjurați de majoritatea gânditorilor din Grecia Antică (Socrate este într-o robă verde, Pitagora este îngenuncheat alături de o carte, în timp ce Euclid utilizează un compass pentru a demonstra o idee matematică). Rafael a pictat și el această frescă – viziunea lui fiind prezentă în colțul dreapta-jos a lucrării – orientate direct către cel care o privește. De altfel, artistul și-a modificat semnificativ stilul pentru această lucrare, simplificându-și limbajul pictural pentru a se concentra pe o redare minuțioasă a geometriei și proporției. Cu o compoziție curate și un omagiu puternic adus originii gândirii umaniste, Școala din Atena a ajuns să fie considerată o capodoperă a lui Rafael. Sursă: artsy.com/wikipedia.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Show Buttons
Hide Buttons