Top
STORIES

RICHARD BURTON, UN POTENȚIAL NEÎMPLINIT

La vârsta de 25 de ani, actorul galez Richard Burton (1925-1984) a fost apreciat ca noul Laurence Oliver. La 36 de ani a primit rolul regelui Arthur în musicalul Camelot (1960), regizat de Moss Hart, moment în care a fost apreciat drept „regele Broadway-ului”.

În 1961, odată cu filmărie producției Cleopatra, Richard Burton și Elisabeth Taylor au devenit cel mai celebru cuplu de la Hollywood din toate timpurile. Când Oliver și-a avertizat prietenul printr-o telegramă: „Dragă inimă, decide-te! Vrei să fii un actor grozav sau un familist?”, Burton a răspuns: „Ambele!”. Din păcate, când actorul a murit în 1984, potențialul său neîmplinit a fost cauzat de alcoolism, alegerile neinspirate în alegerea rolurilor și relația sa cu Elisabeth Taylor. Richard Jenkins, fiul unui miner galez și al unei chelnerițe, fiind al 12-lea din cei 13 copii, a fost crescut de sora sa Cecilia (Cis) după moartea mamei sale și după ce a fost părăsit de tatăl său – „omul 12 halbe pe zi” – acesta preferând băutură și jocurile de noroc. Mai târziu admite că: „Sunt atât de mult fiul tatălui meu încât uneori îmi provoc fiori.” În plus, actorul mai recunoaște că: „Mai degrabă aș fi jucat pentru Țara Galilor la Cardiff Arms Park decât Hamlet la Old Vic” (Old Vic este un teatru din Londra, înființat în 1818 de către William Barrymore sub numele de „Royal Coburg Theatre”). Profesorul Philip Burton a cultivat interesul tânărului pentru dramă și l-a ajutat în dezvoltarea vocii melodioase de bariton. Ulterior, Richard și-a schimbat numele de familie în Burton, profesorul său deveind custode legal. Fiind cadet la RAF (Royal Air Force) la colegiul Exceter din Oxfort, Burton a jucat în „Measure for Measure” în fața unui public printre  care se regăseau actorul Sir Jogn Gielgud, dramaturgul Terence Rattigan și producătorul Binkie Beaumont. După trei ani ca navigator RAF, Burton a fost destituit în 1947 și s-a mutat la Londra unde Beaumont l-a pus sub contract. În timpul filmărilor „The Last Days of Dolwyn” (1949), Burton a întâlnit-o pe Sybil Williams, căsătorindu-se cu ea ulterior. Sub patronajul legendei cinematografiei britanice, Alexander Korda, Burton a fost apreciat în The Observer – „are toate calitățile unui lider necesar cinematografiei britanice în acest moment: tânăr, chipeș, o față fotogenică, inteligență alertă și trucul obținerii a cât mai mult cu un efort minim.”

Viața de actor – Comparațiile cu marele Olivier au apărut în timpul regizării lui Burton de către Gielgud în „The Lady’s Not for Burning”, alături de Claire Bloom la teatrul West End și pe Broadway. După cum a spus și Bloom: “El a fost recunoscut ca o stea… lucru pe care nu l-a pus la îndoială”. Performanțele sale ca Prince Hal în Henry IV, partea 1 și 2, la Festivalul Marii Britanii păreau să îl confirme pe Burton ca fiind un mare actor shakespearian. Dar, așa cum Olivier și-a găsit succesul limitat la Holywood fiind eclipsat de soția sa Vivien Leigh, așa și Burton va fi eclipsat de Taylor. În primul său film american a jucat rolul principal în „Cousin My Cousin Rachel” al lui George Cukor alături de Olivia de Havilland, dar descoperirea lui a fost în biblicul „The Robe” (1953) – primul film produs în CinemaScope – despre care Burton spune: “The Robe a fost slab, dar un hit măreț. Am fost foarte plictisit”. Actorul a fost prins între tentația banilor de la Hollywood și legitimitatea scenei. Humphrey Bogart i-a spus: „Niciodată nu am cunoscut un om care l-a jucat pe Hamlet și nu a murit falit”. Șeful Twentieth Century Fox, Daryl F. Zanuck i-a oferit un contract pe șapte ani, șapte producții, a câte 1 milion de dolari. Înainte de a se întoarce în Los Angeles unde a jucat într-o serie de producții fără succes printre care se numărau „Alexander the Great”, „The Rains of Ranchipur” și o comedie romantică execrabilă cu Joan Collins numită „Sea Wife”, Burton s-a decis să-l joace pe Hamlet și Coriolanus la „The Old Vic”. O versiune cinematografică a lui John Osborne, „Look Back in Anger”, din 1959, în care a jucat alături de Claire Bloom, a fost un succes, la fel ca triumfului lui Burton pe Broadway cu Julie Andrews în „Camelot”.

Iubire veșnică – Taylor și Burton s-au cunoscut înainte ca el să joace rolul lui Antony în Cleopatra (1961), producție cu care Twentieth Century Fox spera să salveze studioul aflat în dificultate. Elizabeth Taylor l-a crezut arogant pentru început, dar în ciuda faptului că amândoi erau căsătoriți (el cu Sybil, iar ea cu Eddie Fisher), Taylor și Burton au început o relație tumultoasă și foarte publică. Aceasta s-a consumat prin diamante fabuloase, două căsnicii și două divorțuri, în cele din urmă totul sfârșindu-se în 1976. În timpul filmărilor „Cleopatra”, Taylor i-a dăruit lui Burton un ceas automatic Patek Philippe cu o brățară de aur și un cadran de culoarea șampaniei. Pe spate a fost inscripționat „Rwy’n dy garu di” – „Te iubesc” în galeză. A fost vândut la casa de licitații „Christie’s South Kensington” în 2002 pentru suma de 10.000 de lire.

Scandalul Taylor – Burton a asigurat „Cleopatra” ca fiind un hit box-office, premiera fiind în 1963, iar în următorii cinci ani acesta ajunge unul dintre primele alegeri box-office jucând alături de soția sa în „The VIPs” (1963), „Who’s Afraid of Virginia Woolf?” (1966), „The Taming of the Shrew” de Franco Zeffirelli (1967) și „Boom!” (1968). Se spune că Burton și Taylor au făcut 88 de milioane de dolari la mijlocul anilor 1960, cheltuind 65 de milioane pe vile, diamante, avioane private și divertisment extravagant. După cum spunea și Burton despre averea lor: „Am făcut mai multe milioane decât pot număra, dar sunt bani care se duc ușor – fiscul ia mare parte din ei, iar restul se îndreaptă către oamenii de care ai nevoie ca să trăiești, proprietăți și mijloace de transport”. Atât Burton, cât și Taylor erau cunoscuți drept scandalagii predispuși la băutură, acest lucru fiind și cauza celor două căsnicii eșuate. Mulți au văzut paralele între personajele lui George și Martha în „Edward Albee’s Who’s Afraid of Virginia Woolf?”. Diferența majoră din spatele ecranelor era că Taylor a câștigat un Oscar pentru performanțele ei, cât timp Burton a fost trecut cu vederea. Burton s-a bucurat de succes în filme ca „Where Eagles Dare” (1969) și „Anne of the Thousand Days” (1969) și a fost premiat cu CBE (Ordinul Marii Britanii) în 1970. Pentru acest succes, Taylor i-a dăruit un Omega Constellation de aur în timp ce locuiau în vila lui din Gstaad. Ceasul a fost licitat pentru suma de 9,635 de lire, după moartea lui. În 1974, Burton i-a recunoscut lui Taylor: „Mă tem că pentru moment suntem stele căzătoare în frig. Este remarcabil cât de mult timp am stat acolo sus”. Când Taylor și Burton au divorțat pentru prima dată în 1974, se spunea că el consuma trei sticle de vodcă pe zi și fuma până la 100 de țigări. După cum chiar el mărturisea, folosea alcoolul pentru „arderea plictiselii și sentimentului de gol rămas odată cu parăsirea scenei”. În cele din urmă Burton s-a lăsat de băut în California, după ce a recunoscut că a fost „foarte beat timp de 5 ani”. Cuplul se recăsătorește în 1975, doar pentru a divorța în mai puțin de un an. Richard se recăsătorește ulterior cu modelul Suzy Miller și make-up artist-ul Sally Hay. Actorul a murit la Geneva în anul 1984, la vârsta de 58 de ani, fiind diagnosticat cu ciroză hepatică și boală renală. Încercase o revenire grandioasă în 1978 în filmul „The Wild Geese” și se pregătea pentru partea a doua, dar a fost înlocuit de Edward Fox. În analiza finală a lui Burton aflăm că „un actor este ceva mai puțin decât un bărbat, în timp ce o actriță este ceva mai mult decât o femeie”. În final, putem spune că Richard Burton și Elizabeth Taylor au strălucit, atât pe scenă, cât și în afara ei, fiind un cuplu printre cele mai pline de farmec ale secolului XX. – De: Andrei Moroșan;

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Show Buttons
Hide Buttons