Top
STORIES

SIR CECIL BEATON, O VIAȚĂ ÎN SLUJBA ARTEI

Sir Cecil Walter Hardy Beaton, CBA (14 ianuarie 1904- 18 ianuarie 1980) a fost un celebru fotograf de portrete, modă şi război, pictor, designer de interior şi de costume pentru teatru şi film. Numele său a fost introdus pe International Best Dressed List Hall of Fame în 1970.

Viaţa şi educaţie – Beaton s-a născut pe 14 ianuarie 1904 în Hampstead, fiul lui Ernest Walter Hardy Beaton (1867-1936), un prosper comerciant de cherestea şi al lui Etty Sissons (1872-1962). Bunicul său a fost cel care a pus bazele afacerii familiei, Beaton Brothers Timber Merchants şi Agents. Ernest Beaton era de asemenea şi actor amator, şi şi-a cunoscut soţia în timp ce interpreta un rol într-o piesă. Aceasta era fiica unui fierar şi se înrudea cu Edward Oldcorne al cărui nume a fost menţionat cu ocazia Complotului Prafului de puşcă. (În 1604, un grup de catolici au încercat să-l asasineze pe regele Janes I şi să-l înlocuiască cu fiica sa, a treia în linia de succesiune, Prinţesa Elisabeta). Ernest şi Etty Beaton au avut patru copii. Nancy Elizabeth Louise Hardy (1909 – 99, măritată cu Sir Hugh Smiley), Barbara Jessica Hardy (1912-73, măritată cu Alec Hambro), Reginald Ernest Hardy (1905-33) şi Cecil Walter Hardy. Cecil a făcut şcoala la Heath Mount şi la St Cyprian, unde a început să-şi dezvolte latura artistică. După ce a crescut, a observat că dădaca sa avea un aparat de fotografiat Kodak 3A, cel mai popular model în acel moment. Aceasta a început să-l înveţe noţiunile de bază ale fotografiei şi developării filmului. La început îi plăcea foarte mult să le fotografieze pe surorile şi pe mama sa. Mai târziu a trimis fotografii la mai multe reviste din Londra, semnate însă cu un pseudonim. Beaton a realizat aproape imediat că şi-a găsit adevărata chemare. „Putea să fotografieze orice umilă vânzătoare din Texas sau din New York şi s-o transfigureze”, spunea despre el un alt maestru al fotografiei, Irving Penn. Beaton a fost apoi înscris la Harrow School, una dintre cele mai vechi şi mai renumite şcoli. Apoi, deşi nu era foarte interesat a mers la St John’s College la Universitatea Cambridge, unde a studiat istoria şi arhitectura. Nu a renunţat însă la pasiunea sa, fotografia şi datorită contactelor pe care şi le făcuse la universitate a reuşit să facă un portret care să o ilustreze pe Ducesa de Malfi, publicat în celebra revistă Vogue. Beaton a părăsit universitatea Cambridge, în 1925, fără a-şi lua diploma, spre disperarea familiei sale. După ce a încercat să lucreze o perioadă cu tatăl său şi la un comerciant de ciment şi-a dat seama că munca de birou nu este pentru el, aşa că a ales să se dedice fotografiei. Pasionat de muzică, interesat de literatură, apoi dovedindu-se şi un inspirat designer, Beaton va deveni unul dintre marii fotografi ai secolului XX, şi un artist care s-a adaptat rapid noilor reviste şi unui public mereu avid de imagini memorabile. Cecil Beaton îşi proiecta modelele într-o altă lume, impregnată de nostalgia unei epoci dispărute, în care obiectul fotografic era un fetiş. Cu ajutorul lui Osbert Sitwell a reuşit să deschidă prima expoziţie la Galeria Cooling din Londra. A provocat foarte multă vâlvă, apoi fiind convins că peste ocean va avea mai mult succes a plecat la New York, încercând să-şi facă un nume. În acel moment a pus mâna pe un contract  cu publicaţia Conde Nast, prin care se angaja să facă poze exclusiv doar pentru ei timp de mai mulţi ani.

Fotografia – Beaton a realizat costume pentru piese de teatru şi s-a perfecţionat în arta fotografiei la atelierul lui Paul Tanqueray, până în momentul în care, celebra revistă Vogue i-a oferit un contract, Era în 1927, şi de aici a pornit totul.  Şi-a înfiinţat şi propriul studio iar, unul dintre clenţii săi constanţi, care mai târziu i-a devenit cel mai bun prieten a fost Stephen Tennant. Unele fotografii cu Tennant ilustrează tinerii din anii ’20 și ’30  în cel mai bun mod. Prima cameră a lui Beaton a fost o pliabilă Kodak 3A, apoi a utilizat aproape toate tipurile de aparate mici sau mari. Cecil nu a fost niciodată un fotograf foarte tehnic. Nu s-a concentrat pe realizarea unui model sau a unei scene interesante ci mai degrabă pe momentul perfect. În 1931, când lucra la ediţia în limba engleză a revistei Vogue, a primit vizita lui George Hoyningen Huene şi Horst care erau la aceeaşi revistă, dar în Franţa. Schimbul de idei în acest cerc artistic a dat naştere unui nou stil, care a revoluţionat anii 30. Fografiile din această perioadă au făcut obiectul unei expoziţii deschise până la 1 ianuarie 2013, la „Imperial War Museum” din Londra. În acea perioadă, a fotografiat evacuarea copiilor din oraşele englezeşti şi distrugerile provocate de bombardamentele germane, viaţa soldaţilor din nordul Africii sau din Burma. Imaginile oferite de el sunt totodată realiste şi estetizante, punerea în scenă creând construcţii mitologice. A devenit rapid fotograful favorit al familiei regale. Monarhist convins, Beaton a contribuit la reaprinderea dragostei pentru familia regală britanică, i-a „desprăfuit” imaginea pentru a o înscrie în epoca marcată de democraţie şi de comunicarea cu masele. Primul telefon pe care l-a primit Cecil de la Buckingham a fost în iulie 1939. A fost uluit când i s-a spus că Regina vrea să fie fotografiată a doua zi. I s-a spus că şedinţa va dura 20 de minute. A tras peste 100 de cadre cu Regina Mamă în grădinile Palatului şi totul a durat mai bine de trei ore. regina a fost încântată de munca sa, iar Beaton fotografiază reprezentanţii regalităţii vreme de 40 de ani. Fotografiile mai puţin oficiale pe care le face tinerei regine, puneau mai degrabă accent pe rolul acesteia de mamă, asemănătoare supuşilor săi. El este autorul şi unei imagini faimoase de la nunta Ducelui şi Ducesei de Windsor. Au urmat poze cu primul ministru Winston Churchill dar şi alte personalităţi ale momentului. Încoronarea din 1953 se poate spune că a fost apogeul carierei lui Beaton, acesta fugind după Elisabeta a II-a pentru a-i mulţumi. „Nu, noi suntem bucuroşi că dumneata faci fotografiile”, i-a spus regina. Beaton a avut o mare influenţă şi asupra altor fotografi celebri precum Angus McBean şi David Bailey.

Despre viaţa personală şi moarte – Beaton a avut relaţii cu mai mulţi bărbaţi de cele mai multe ori mult mai tineri. Ultimul său iubit a fost campionul olimpic Kin Hoitsma. A avut însă relaţii şi cu femei, inclusiv cu Greta Garbo şi Coral Browne, dansatoarea Adele Astaire, şi celebrele Madame Jean Ralli (Lilia) şi Doris Castlerosse. Marea sa iubirea fost însă, colecţionarul de artă Peter Watson, deşi niciodată nu au fost împreună. În 1972, Cecil Beaton a devenit cavaler, după ce în urmă cu 12 ani primise distincţia Legiunea de Onoare. În 1974 a suferit un atac cerebral, în urma căruia a rămas paralizat pe partea dreaptă, până la sfârşitul vieţii. A învăţat să scrie şi să deseneze cu mâna stângă, şi şi-a modificat aparatele foto, Beaton a devenit însă flustrat şi a decis să renunţe la munca sa. Brusc a devenit îngrijorat de situaţia sa financiară, iar în 1976 a negociat cu Philippe Garner, care se ocupa de la Sotheby’s. Garner achiziţionează pentru casa de licitaţii toată arhiva lui Beaton, excluzând fotografiile cu Familia Regală şi cele deţinute de Vogue. Garner, cel care aproape a inventat licitaţia fotografiilor a avut grijă ca veniturile să-i ajungă lui Sir Cecil Beaton până la sfârşitul vieţii. Prima dintre cele cinci licitații a avut loc în 1977, iar ultima în 1980. În ianuarie 1980, celebrul fotograf moare în casa sa din Wiltshire, la vârsta de 76 de ani.

Articolul poate fi citit integral in numarul 22 al The Gentleman’s Journal.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Show Buttons
Hide Buttons