Top
STORIES

LOYSET LIEDET, BĂTĂLIA DE LA SLUIS (1340)

Vă voi preznta în cursul acestui material o frumoasă miniatură realizată de artistul francez Loyset Liedet (1420 – cca. 1479), obiectul de artă provenind dintr-un manuscris denumit “Cronicile lui Froissart”. Scrisă de autorul francez Jean Froissart (1337 – 1405), cartea acoperă istoria Europei Occidentale între anii 1326 și 1400 – fiind concentrată în principal pe Războiul de O Sută de ani (desfășurat între 1337 – 1453) dintre Franța și Anglia (purtat pentru coroana Franței).

Loyset Liedet - Sluis

În 1328 regele Carol al IV-lea al Franței a murit fără moștenitor de sex masculin, cea mai apropiată rudă fiind Edward al III-lea al Angliei, a cărui mamă, Isabella de Franța, era sora regelui Carol al IV-lea – Isabella pretinzând tronul Franței pentru fiul ei. Totuși, francezii au refuzat să recunoască pretenția ramurei engleze asupra tronului Franței, legiuitorii francezi invocând legea salică (o lege civilă francă emisă în jurul anului 500, aceasta negând succesiunea liniei feminine la tronul Franței). În schimb, coroana a fost oferită lui Filip de Valois (vărul regelui Carol al IV-lea). La început, regele Edward al III-lea nu a acționat, însă, când pretenția lui asupra tronului a fost respinsă – și mai ales când Filip de Valois a dorit să ocupe Ducatul de Aquitaine (Filip susțînând că Edward și-a încălcat obligațiile de vasal, ei fiind dușmani în special datorită accederii la tronul Franței), Edward a început să “preseze” pentru obținerea tronului ca drept al său și astfel a izbucnit unul dintre cele mai lungi războaie de pe continentul european. Orașele flamande Ghent, Ypres și Bruges (comitatul Flandrei era formal parte din Franța, dar un război a izbucnit între contele Flandrei și orașele flamande – datorită înclinației pe care contele o manifesta pentru tabăra pro-franceză), acestea recunoscând drept rege pe Edward al III-lea. O flotă franceză (formată din aproximativ o sută treizeci de nave) s-a poziționat pentru a răspunde marinei engleze, sperând astfel să oprească invazia. Aici se cuvine o mențiune – războiul naval în Europa de Vest a fost destul de rar în Evul mediu, țările din occident neavând la acel moment o flota permanentă. În schimb, numeroase nave de comerț (numite kogi) au fost transformate în nave de război. Revenind la miniatură, la 24 iunie 1340 ambele flote s-au întâlnit la Sluis, lângă coasta flamandă. Flota franceză se organizase pe patru linii, primele trei fiind legate fiecare cu lanțuri și frânghii în platforme mari plutitoare. Englezii au fost cei care au atact primii, ei lansând o “ploaie” de săgeți către navele franceze – ulterior trecând la asalt asupra acestora. Lupta a durat până seara, flota franceză fiind distrusă aproape în totalitate – pierderile fiind cifrate de contemporani între 16.000 și 18.000 de oameni – în timp ce englezii au suferind pierderi ușoare. Victoria engleză le-a oferit acestora supremația năvală în Canalul Mânecii, dar nu a dus și la obținerea unui avantaj strategic. După această luptă, armata engleză a asediat orașul Tournai (sau Doornik în olandeză), asediul fiind un eșec – armata engleză luând decizia de a se retrage. Între timp, marina franceză a fost destul de repede reconstruită și și-a reluat raidurile în teritoriile engleze, în special asupra transportului maritim. În fine, mai trebuie să menționez că această carte (Cronicile lui Froissart) a fost copiată de foarte multe ori după publicare, miniatura pe care am prezentat-o aici fiind provenind dintr-o copie realizată în anul 1470. Text de – Mihai Leonard.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Show Buttons
Hide Buttons