Top
LIFE & ARTS

DESPRE RENAȘTERE, ARTĂ ȘI EROTISM

Aproape imediat după apariția unui avans tehnologic major, oamenii au sfârșit în mod inevitabil prin a-l utiliza pentru pornografie. “Uneori, eroticul a fost forța care a condus la diferite inovații tehnologice”, scria John Tierney în anul 1994, atunci când în online apărea pentru prima dată World Wide Web, dar “practic el a fost prezent întotdeauna, de la sculpturile din Antichitate și până la buletinele informative de astăzi, numărându-se printre primele utilizări în nou mediu”.

Astăzi, pornografia a fost democratizată. Nu se mai limitează la paginile revistelor, internetul permițând oricui de a-și încarca videoclipurile (uneori aparținând amatorilor) pe cel mai cunoscut canal de profil – Ponhub – sau de a folosi Instagram-ul ca instrument de marketing pentru promovarea acestora. Modelele regăsite pe Instagram vă conduc la pagini specializate, unele fiind taxate sub formă de abonament, cu speranța că ele sunt recunoscute de un consumator avizat. În Occident, primul pas în aducerea pornografiei în atenția marelui public a apărut total neașteptat, odată cu invenția tiparului de către Johannes Gutenberg în anul 1440. La origine a fost ideea de a simplifica editarea unei cărți – știm cât de dificil era să realizezi copii după numeroasele manuscrise ale epocii, o operațiune care necesita implicarea a foarte mulți oameni – Biblia fiind prima carte care a beneficiat de invenția lui Gutenberg în raport cu masele largi de oameni. În curând, acesta a putut să difuzeze și imagini gravate, presa lui Johannes Gutenberg deschizând efectiv ușa pentru un flux de imagini și idei noi în spațiul Europei. Curând, lucrările de artă explicite au început să fie accesibile maselor largi, producția lor devenind un bun public. “

A fost trecerea de la cele mai înalte trepte ale societății la un public mult mai larg, aceasta fiind o cauză a îngrijorării cercurilor elitiste ale umaniștilor, precum și a reprezentanților bisericii”, menționa Andrea Herrera în albumul The Renaissance Nude (2018) – un catalog care însoțește o expoziție itineranță (2018 – 2019) cu același nume. Odată cu revoluția tiparului, artiștii au reînviat nudul în pictură – o întoarcere la antichitate și o formă de a umaniza sfinții. Picturile prestigioase și scumpe ale nudurilor feminine explicite au înflorit in perioada Renașterii europene. Artiști celbri, precum Rafael sau Botticelli, au create lucrări dedicate exclusiv bărbaților din elita orașelor italiene (și nu numai). Dincolo de plăcerea erotica, astfel de lucrări de artă aveau și concepții intelectuale. A devenit ceva obișnuit pentru cercurile conducătoare în a deține și admira nuduri provocatoare, lucrări ce erau pictate sau sculptate cu măiestrie. “Această abilitate de a admira îndemânarea regăsită în spatele operei de artă, mai degrabă decît de a renunța la dorința trupească a demonstrate virtutea privitorului”, menționau Stephen J. Campbell, Jill Burke și Thomas Kren în prefața albului The Renaissance Nude. Ca sursă de inspirație, artiștii au cercetat lucrările sau textele antice – precum poveștile de dragoste ale lui Ovidiu – acestea fiind înviate sub noua tehnologie și au circulat în Europa, aici regăsind numeroase subiecte senzuale. Grecii și Romanii și-au imaginat zeii ca pe niște ființe sexuale, acest tip de reprezentare revenind în forță în perioada Renașterii. Ne oprim în acest punct al poveștii naostre, invitându-vă să cititți textul integral în ediția de octombrie a publicației The Gentleman’s Journal. Sursă documentare: Artsy/Wikipedia.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Show Buttons
Hide Buttons