Top
STORIES

DESPRE MUZE ȘI ARTA MEȘTEȘUGULUI

Despre Zeii Olimpului știm că erau imprevizibili, lipsiți de încredere, susceptibili și dornici de distracție. De asemenea, ei erau cu siguranță mari iubitori și apărători ai artelor. Nu este o coincidență faptul că numeroșii urmași ai lui Zeus, rodul întâlnirilor mai mult sau mai puțin clandestine, includ cele nouă Muze – protectoare ale artelor și științelor – născute din Mnémosyne, încarnarea Mémoiriei cu care, se spune în legende, regele Zeilor a petrecut nouă nopți.

Arta Meșteșugului

Cele nouă surori, care ocupă un rang înalt în ierarhia divină (sunt singurele, alături de Zeus, care se pot lăuda cu titlul “Olimpian”), vor fi evocate de-a lungul secolelor de către poeți și scriitori drept protectori ai culturii. La cele nouă Muze, s-a găsit întotdeauna cineva care a încercat să mai adauge și alte personaje. Iar aici putem să-i numim pe Homer și Platon, cei doi nominalizând-o (și) pe Sappho ca un omagiu adus poeziei. De asemenea, celebrul gastronom francez Anthelme Brillat-Savarin a îndrăznit chiar să o numească Gastéréa drept “Muza care prezidează plăcerea gustului”, despre care “ar putea pretinde că stăpânește universul, deoarece el nu este nimic fără viață, iar tot ce trăiește trebuie hrănit”. În zilele noastre, se poate spune că am ajuns la un acord tacit cu privire la faptul că titlul suprem îi aparține artei cinematografice. Și totuși, de unde “A unsprezecea Muză?” Specialiștii consideră că această funcție aparține acum dreptului protector al unei activități tradiționale, precum meșteșugul și excelența: Métiers d’Art reprezintă un know-how care nu poate fi reprodus sau exportat cu ușurință, fiind vorba mai mult de prezervare. În acest scop, în luna iunie 2017, candidatura artizanatului italian a fost propusă Patrimoniului Cultural UNESCO, o moștenire care include nu doar monumentele și colecțiile de artă, ci și toate tradițiile moștenite din trecut: expresii orale, arta spectacolelor, uzanțe sociale și sărbători. Iar UNESCO explică această candidatură prin păstrarea patrimoniului cultural intangibil, fundamental pentru păstrarea diversității culturale în fața globalizării. Înțelegerea acestui aspect contribuie la dialogul social și ăncurajează respectful reciproc între diferitele stiluri de viață. Importanța sa nu se rezumă doar la manifestarea culturală în sine, ci mai degrabă la bogăția de cunoștințe și abilități transmise de la o genrație la alta.

În prezent, nouă “abilități” italiene sunt înscrise în patrimoniul universal a cărui singură componentă artizanală o reprezintă know-how-ul lutierului din Cremona, făcut celebru de producerea și restaurarea viorilor, violoncelelor și contrabasului. Acesta nu este cu siguranță singura excelență italiană, despre un artizanat peninsular ce nu trebuie subestimat: activitatea meșteșugărească include astăzi aproape un million de angajați ți o cifră de afaceri ce depășește 260 miliarde euro. Dar atenție, nu vorbim atât de mult despre a aduce la viață diferite meserii tradiționale, contemplând nostalgic timpul trecut, ci de a caracteriza profilul artizanului, cel care iubește munca depusă duă regulile artei, care este implicat în crearea unui standard ridicat – insistând cu mândrie asupra calității muncii pe care o realizează. Nu întâmplător, admirația pentru o muncă bine făcută este una dintre rarele emoții care a supraviețuit universal. Măiestria, scrie sociologul Richard Senett în bestsellerul “The Craftsman”, înseamnă un impuls uman vital, nevoia de a face o treabă bună pentru sine. El sugerează respectarea artizanului prin reexaminarea cursurilor de pregătire și a tuturor formelor de perfecționare socială care îi motivează pe oameni să se angajeze într-o muncă bine făcută, ce poate fi îmbunătățită în timp. Dar cum poate fi obținută o astfel de îmbunătățire? Cu siguranță nu sunt regretate meseriile de altădată sau considerate o reprezentare personalizată a finalului de secol XIX, riscând să se înstrăineze interesul tienrilor care nu vor fi atrași de profesiile percepute ca anacronice în comparație cu avansul rapid pe care îl oferă societatea actuală. Mesajul trebuie să fie unul total diferit: despre cum se permite artizanului contemporan să fie protagonistul noului stil de muncă actual? Aceasta este provocarea care trebuie abordată și transmisă printr-un mesaj puternic din partea UNESCO. Și, de ce nu, prin mitul celor nouă muze.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Show Buttons
Hide Buttons