Top
STORIES

DESPRE ARTĂ ȘI COLONIZAREA MEXICULUI

Am învățat despre cucerirea Americilor așa cum au facut-o majoritatea oamenilor din Statele Unite si Europa: o serie de descoperiri spectaculoase, urmate de eliminarea aproape totală a populației indigene. De-a lungul timpului am ajuns să înțelegem că această istorie are la bază “modernizarea” unui întreg continent, evenimentul având totuși la bază ștergerea unor culture total diferite. Povestea este una simplă, eroi colonizatori bucurându-se de o vastă mediatizare. Evident, nu le putem nega nici acestora curajul de pleca în necunoscut, urmându-și visul de a descoperi noi tărâmuri, scopul fiind unul singur: acela de a se îmbogății.

Despre colonizarea Mexicului

În luna august a anului 1519, exploratorul spaniol Hernando Cortés a pornit spre interiorul teritoriului Mexican, începând astfel o lungă perioadă de colonizare europeană a regiunii Americii Centrale. Comunitățile indigene nu au cedat invadatorilor și nici nu au dispărut, alegând să lupte. Perioada de colonizare care a urmat cuceririi lui Cortés a fost una deosebit de complex. Comunitățile indigene trăiau printre spanioli – nu într-o armonie perfecta, dar ele încă existau – negociau pentru salvarea și conservarea propriilor teritorii, ierarhii și limbă. Pentru a marca acest eveniment major în istoria omenirii, Blanton Museum of Art din cadrul University of Texas (Austin, Statele Unite) au realizat o expoziție prin care contesta ideea distrugerii totale a culturii populațiilor băștinașe. “Cartografierea Memoriei: Spațiu și Istorie în Mexicul secolului al XVI-lea”, o expoziție care a prezentat nouăsprezece hărți pictate manual de o serie de artiști indigeni și cunoscute sub numele de “Mapas de las Relaciones Geográficas”, o reprezentare a culturii hibridizate care s-a format în această perioadă. Pentru contextul contemporan, picturile realizate de Mariana Castillo Deball erau unele dintre cele mai vizionate. Denumite după orașele din mexic, multe dintre piesele realizate de ea – abstracte, asemănătoare în anumite puncte cu nuanțe pastelate și umbre adânci – păreau că sunt realizate în oglindă cu peisajele hărților. “O viziune oropsită”, după cum avea să explice Rosario I. Granados – curatorul acestei expoziții. De altfel, dna. Granados vrea să redefinească stilul indigenilor , în încercarea de a identifica anumite comunități, precum Aztecii, Otomi sau Zapotecii, fără a le încadra într-o categorie victimizată. “Hărțile”, menționează aceasta, “permiteau astfel de conversații”. Hărțile originale au fost un răspuns la un chestionar trimis în America de către Coroana Spaniei în anul 1577, aceasta dorind să cunoască date cu privire la situația demografică și geografică a teritoriilor colonizate.

Despre colonizarea Mexicului

Cele mai multe hărți au fost realizate în sudul și centrul Mexicului, locul “unde tradiția realizării hărților era deja foarte activă”, explică Rosario I. Granados. Multe dintre ele “au fost realizate de elite. Dacă erați o persoană nobilă sau foarte educată, ați fi știut să desenați și să pictați”. Ele prezintă “unele dintre strategiile vizuale utilizate de comunitățile native pentru rezistență și perseverența culturilor lor de-a lungul așa-numitei perioade coloniale și mai departe”, după cum sunt prezentate în catalogul expoziției. Într-o hartă din anul 1581 a unui artist necunoscut – intitulată  “Tetliztaca, Mexico, Spațiile de putere spaniole” – bisericile catolice sun înfățișate cu fațade încrucișate – sunt prezente înconjurate de flora locală, precum cactușii sau suculentele. Potecile duc către simboluri preluate din arta autohtonă și vocabulare, ceea ce indică centrele de putere ale acestor comunități. O altă hartă, “Teozacoalco, Mexico (1580)”, este circulară, cu drumuri roții și albastre ce formează un nucleu bine delimitat. Există biserici, râuri, piramide și ceea ce pare a fi ideograme mixte: copaci, șerpi, munți și corpuri. Forma cercului este intenționată, a explicat dna. Granados. Cartografii autohtoni “știau cât de important este arta ca ceilalți să fie conștienți de granițele comunității”. La finalul anilor 1500, decenii după cucerirea inițială a spaniolilor, Mexicul a intrat într-o perioadă pe care savantul María Alba Pastor o numește “Recompunere Socială”. După prima interacțiune cu colonizatorii, “nu era clar ce tip de guvernare urma să se instituie”, menționează Rosario I. Granados. Câteva generații mai târziu, a început să apară o “societate colonială distinctă”, completează dna. Granados. “Hărțile indicau clar prezența tuturor grupurilor implicate. Ei au gasit o modalitate prin care popoarele indigene puteau spune: «Aceasta este comunitatea noastră. Arta este ceea ce suntem noi»”. Conform unei declarații oferite site-ului specializat Artsy.com, scriitorul și savantul Alex Hidalgo menționa că, “chiar și după ce comisia inițială și-a încheiat demersul, arta aceste hărți au continuat să informeze despre litigiile funciare din regiune timp de 100 sau 200 de ani”. Articolul poate fi citit integral în ediția cu No. 39 a The Gentleman’s Journal.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Show Buttons
Hide Buttons