Top
STORIES

CAȘMIRUL EXPLICAT. FIBRA DIAMANT

La fel ca multe alte materiale fine, caşmirul este uşor de luat în considerare în lumea globalizată şi comercială de astăzi. În general, acest material este uşor de găsit astăzi şi mult mai accesibil decât în trecut. Vom încerca prin materialul următor să vă familiarizăm cu ceea ce înseamnă această lână, o extraordinară fibră ce merită o atenţie specială, multe dintre informaţiile despre caşmir fiind destul de estompate în media actuală.

Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre unul dintre cele mai bune materiale din lume, este bine să vă documentaţi atent, accesibilitatea din zilele noastre contrazicând faptul că este o lână dintre cele mai rare şi mai prestigioase din lume. Aşadar, ce este caşmirul? Ei bine, în primul rând este un termen general pentru fibrele şi ţesăturile fabricate din lâna Caprei de Caşmir. Fiecare animal dezvoltă un fir dublu, acesta fiind alcătuit din fibre grosiere, ce acoperă ca un strat izolator firul de par. Această sursă neaşteptată produce, în medie, aproximativ 150 de grame de fibre de caşmir anual. De exemplu, pentru a produce un pulover, sunt necesare aproximativ două capre, pentru un sacou din Caşmir fiind necesare circa cinci – şase animale. În acest moment, producţia mondială (anuală) de fibre de caşmir este estimată la o cantitate de circa 15 – 20.000 de tone, iar odată ce fibrele sunt prelucrate şi îndepărtate firele grosiere, randamentul final este estimat la doar şase mii cinci sute de tone anual. În funcţie de ţară, fibrele lânei de caşmir sunt clasate diferenţiat. De exemplu, conform definiţiei stabilite de guvernul Statelor Unite – în ce priveşte etichetarea produselor din lână – toate fibrele din capră de caşmir sunt considerate lână de Caşmir.

Istoria caşmirului – În aproape toată istoria sa, caşmirul a constituit dintotdeauna un produs de lux. În ultima perioada termenul “luxury” a evoluat, el desemnând multe lucruri diferite, însă, pentru cea mai mare parte a istoriei producţiei de caşmir, a însemnat că acest material era accesibil doar în cercul restrâns al elitei conducătoare. În ce priveşte cuvântul “Caşmir”, acesta este forma europenizată a regiunii “Kashmir” – o zonă aflată pe platourile înalte ale Munţilor Himalaya – din care provine majoritatea producţiei de caşmir. Regiunea se încadrează în prezent între graniţele a trei state: India, China şi Pakistan. Deşi producţia de caşmir datează de acum câteva mii de ani, dezvoltarea industriei moderne se crede că a început undeva la orizontul secolului al XV-lea. Astfel, caşmirul era ţesut în şaluri care aveau un model paisley, această îmbrăcăminte particulară domninând industria până în epoca industrială. Importurile de caşmir autentic au fost destul de rare în Europa (aici trebuie să amintim că europenii au ajuns în zona Indiei după anul 1500) – datorită cererii mari şi a preţului prohibitiv – aceştia utilizând fibre care imitau salurile realizate din caşmir. Până în anii 1800, europenii importau lână din Asia, totodată ei începând să “tragă” în fir această preţioasă fibră. O industrie ce avea să înflorească în special în Scoţia, micuţa regiune nord-europeană ajungând să fie centrul industriei europene de caşmir (tendinţa fiind păstrată şi în zilele noastre). De asemenea, caşmirul a fost introdus pentru prima dată pe scară largă în Statele Unite în anul 1947. Cu toate acestea, caşmirul a rămas un produs destul de rar şi scump, până când legile privind liberalizarea comerţului internaţional au fost implementate în China la sfârşitul anilor 1970. O industrie ce a devenit din ce în ce mai mult deschisă spre dezvoltare, cererea în continuă creştere contribuind la o dezvoltare importantă a acestui segment în următoarele decenii. Exploatarea din ultimele decenii avea să ducă la creşterea producţiei de masă, rezultatul fiind o scădere constantă a preţurilor. Însă, ca orice exploatare intensivă, degradarea mediului înconjurător – a păşunilor unde sunt crescute caprele de caşmir – avea să ducă la revenirea pe un trend ascendent a acestor preţuri.  Astăzi, caşmirul este considerat (încă) un produs de lux “accesibil”. Marile conglomerate produc anual sute de mii de produse din caşmir, preţurile pentru aceste produse variind în funcţie de marcă şi poziţionarea acesteia. Iar aceste vânzări au dus, inevitabil, la câteva întrebări: Putem găsi în continuare caşmir de calitate? Este caşmirul un produs sustenabil pe termen lung?

Cum se produce caşmirul – Denumit în China “fibră diamant”, caşmirul reprezintă 70% din producţia mondială (el fiind realizat în provincia Mongolia Interioară). Cu 20% din producţie, Mongolia ocupă locul doi în lume, restul de 10% fiind împărţit între mai multe ţări din zonă (printre care şi Afganistan, dar această ţară nu este luată în considerare din cauza războaielor neîntrerupte din ultimii aproape patruzeci de ani). Clima regăsită în Asia Centrală este extremă – atât în ce priveşte frigul, cât şi căldura – ceea ce face ca acest animal (capra de caşmir) să beneficieze de o lână groasă, protejându-l în faţa climei imprevizibile. Lâna este colectată o singură dată pe an, în timpul sezonului de primăvară. În ce priveşte colectarea fibrelor, această operaţiune se desfăşoară prin două metode: 1. Prin metoda manuală, ceea ce face această muncă destul de laborioasă, rezultatul fiind un caşmir mult mai pur (firele de păr fiind îndepărtate); 2. Tăierea simultană a firului de lână, rezultatul fiind un randament mult mai scăzut a fibrelor de caşmir pur. Este de la sine înţeles că, prima variantă este cea preferată în China şi Mongolia, în timp ce varianta a doua este mai frecventă în Orientul Mijlociu, Noua Zeelandă sau Australia. Odată colectate, fibrele sunt vândute procesatorilor care sortează fibrele şi le “trag” în fire. Ulterior, firele sunt răsucite împreună pentru a forma un fir compozit, grosimea lui fiind indicat de stratul de fire (se pot răsuci în două, trei, patru şi… aşa mai departe). Ca orice fir de lână, caşmirul beneficiează în special de structura “mărită” a firelor răsucite. Cu cât este mai mare stratul, cu atât firele sunt mai rezistente, fiind foarte probabil ca acestea să se destrame rapid. Articolul poate fi citit integral în noul număr al The Gentleman’s Journal.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Show Buttons
Hide Buttons