Top
TOSCANA

CASA GIOTTO DI BONDONE DIN MUGELLO

Casa Giotto

Pe măsură ce vă plimbați printre dealurile molcome din Mugello, veți observa animalele ieșite la pășunat și câmpuri pitorești cultivate cu floarea soarelui, fiind destul de ușor să credeți că doar acestea contribuie la frumusețea acestei regiuni. Amplasată într-un mic sat (Vicchio) situat lângă Colle di Vespignano – într-o poziție panoramică excepțională – regăsim casa pictorului Giotto di Bondone. O clădire restaurată, în care se crede că a crescut cunoscutul pictor până la vârsta de aproximativ zece ani, ulterior el plecând la Florența pentru a intra ucenic la maestrul Cimabue.

Casa di Giotto

Situată între zidurile Castelului din Vespignano, vom regăsi rămășițele celor cinci turnuri ale vechii reședințe nobiliare și biserica ridicată în perioada medievală (o clădire destul de bine întreținută). Un plus pe care îl oferă locul este reprezentat de plimbările în mijlocul naturii și tradițiile culinare delicioase din Mugello. Venind dinspre Borgo San Lorenzo, veți remarca în apropiere de oraș o plăcuță care semnalizează Casa di Giotto (venind dinspre Vicchio, casa memorială se află pe partea dreaptă a drumului). Structura actuală este de fapt o reconstrucție a case originale – distrusă de un cutremur în anul 1919 – aceasta fiind refăcută mult mai târziu, în cursul anului 1975, pentru a comemora nu numai casa unde a trăit unul dintre cei mai mari pictori ai umanității, ci și pentru a oferi un laborator artistic pentru studenții de toate vârstele. Exceptând rămășițele zidurilor și ale castelului, nu mai există nimic din ceea ce era odată aici în perioada medieval. Cu toate acestea, locul este unul liniștit, casele vechi și superbele peisaje fac din această regiune una potrivită pentru petrecerea vacanței. Binențeles, liniștea locului a fost și este încă perfectă pentru cei care îmbrățișează arta (în special pictura). Ce este interesant la această casă, este tocmai poziționarea ei, fiecare dintre cei care aleg să-și desăvârșească talentele artistice având aici posibilitatea de a imortaliza frumusețea dealurilor, a pășunilor și a câmpurilor cu floarea soarelui.

Cadre rămase aproape neschimbate din vremea în care Giotto pornea pe drumul recunoașterii artistice. Născut la mijlocul anilor 1200, Giotto este considerat inovatorul picturii italiene și predecesorul artei moderne. Giotto a înlocuit compoziția ornamentală bizantină cu reprezentarea spațiului tridimensional, ceea ce semnala descoperirea perspectivei renascentiste. Mutarea artei din perspectiva bizantină pentru a include o viziune mai realistă, mai ales în ce privește forma umană, fundalurile și culorile, l-au transformat pe Giotto di Bondone într-unul dintre cei mai expresivi pictori – precursori a ceea ce avea să se numească Renașterea Italiană. Un exemplu în acest sens îl reprezintă portretul său, o compoziție unică ce îl diferențiază de artiștii epocii, emoția, rușinea, durerea și tristețea fiind utilizate în premieră în redarea unui om. Despre Giotto se știe că s-a născut nu departe de Florența, la Colle di Vespignano (Vicchio) din provincia Mugello, într-o familie săracă de țărani. Deoarece era nepotul lui Angiolo (Giotto ar fi fost diminutivul de la Ambrogiotto sau Angiolotto) și fiul lui Bondone, copilul a primit numele de Giotto di Bondone. Legenda spune că pictorul Cimabue l-ar fi întâlnit pe Giotto în timpul unei plimbări, pe când băiatul păzea o turmă de oi. Tânărul păstor era cufundat în desenarea unei oi pe o piatră, liniile desenului fiind ferme și precise. Cimabue a fost încântat de desen și l-a luat pe Giotto cu el la Florența, în acele vremuri pictura fiind privită ca o meserie, principala sarcină a pictorului fiind aceea de a decora biserici (ceea ce presupunea multe ajutoare).

Giotto l-a însoțit pe Cimabue în călătoriile lui la Assisi și la Roma, unde maestrul avea de executat numeroase comenzi. Nu se știe exact când a părăsit atelierul lui Cimabue, însă cunoaștem două date care marchează pășirea în maturitate a lui Giotto: 1287, anul în care se căsătorește cu Ciuta (diminutivul prenumelui Ricevuta) di Lapo dell Pela, și 1290, când pictează prima sa mare operă, un crucifix pentru Biserica Santa Maria Novella din Florența. Între anii 1304-1306 artistul decorează cu picturi capela “Scrovegni” din Padova, aceste fresce fiind considerate cele mai însemnate opere ale sale. În 1311 Giotto se reîntoarce la Florența unde începe să picteze fresce (1317) în Biserica Santa Croce – dintre cele patru capele zugrăvite de el, azi mai pot fi admirate doar două: “Bardi” și “Peruzzi”. În același timp artistul realizează picturi și pentru Palatul “Bargello”, care de asemenea nu s-au mai păstrat. După o scurtă etapă la curtea lui Robert de Anjou (Napoli), Giotto revine la Florența (1334), aici fiind decorat de către consiliul orașului și devine intendentul tuturor clădirilor oficiale și a fortificațiilor din oraș. Este însărcinat cu conducerea construcției Domului și proiectează “Le Campanile” (clopotnița) catedralei, a cărei construcție începe în anul 1334. După moartea lui Giotto (1337), arta italiană rupe definitiv legăturile cu tradițiile bizantine. În jurul anului 1415, arhitectul Filippo Brunelleschi încearcă să reprezinte în perspectivă Domul și Palazzo Vecchio din Florența. Pictorul Masaccio pictează Răstignirea pentru Biserica Santa Maria Novella urmând principiile perspectivei reale și, în sfârșit, Leonardo da Vinci va formula definitiv regulile perspectivei pe baza principiilor opticii. Revenind la locul nașterii, în apropiere de Casa di Giotto o să regăsiți un semn pentru “Ponte di Cimabue”, un loc unde se spune că a fost descoperit Giotto. Dacă v-am convins să vizitați acest loc, nu-mi rămâne decât să vă urez tradiționalul A Presto! Text de – Mihai Leonard.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Show Buttons
Hide Buttons