Top
STORIES

BENTLEY BOYS, VEDETELE ANILOR ‘20

bentley

Erau prototipul de playboy al acelor vremuri: o mulţime de domni privilegiați, care conduceau cu pasiune şi petreceau cu şi mai multă pasiune. Și în timp ce au condus lumea de curse între războaie, Marea Britanie nu a putut obține suficient de la Bentley Boys.

bentley boys

Pe măsură ce mașinile Bentley (denumite cu afecțiune “Old Mother Gun”) au trecut linia de sosire a Le 24 Heures din 1929, câștigătorii (în necunoștință de cauză) inaugurând întreg conceptul la sfârșitul unei ere. Era Bentley Boys, creșterea pieței bursiere și stabilitatea politică globală erau pe cale să cunoască un final frustrant. O nouă victorie îi aştepta pe aceşti Bentley Boys la Le Mans în anul următor, însă asta a atras cu sine costuri legate de prietenie şi sacrificiu. Spiritul vivace, cu poftă de viaţă, fusese distrus de rezistenţa fără magini a W.O. Bentley la schimbare. Dar în acea zi a lunii iunie, în 1929, când Bentley a ocupat primele patru locuri, mașina condusă de cei doi Bentley Boys – Woolf Barnato și Tim Birkin – a luat primul loc, cucerind astfel conștiința națională. Se poate spune că o mare parte din ceea ce vedem astăzi ca fiind într-un ton glamour și plin de entuziasm legat de cursele cu motor se raporta la realizările și exploatările unui grup de domni privilegiați și bogați, care au concurat cu mașini Bentley, au trăit într-un semi-managament brut în Mayfair și au sărbătorit într-un stil excentric și luxos la casa Savoy sau Barnato. Deși cei care conduceau aceste maşini nu aspirau prea mult către titlu,cu toate acestea ei erau cunoscuți sub numele de “Bentley Boys”.

Începuturile – În timp ce Bentley Motors s-a bucurat de succes la alte evenimente, o excursie anuală în vestul Franței, la Circuit de la Sarthe, din iunie, era cea care oferea mașinile și șoferii cu reputație pentru aceste curse. Inițial, W.O. Bentley (fondatorul Bentley Motor Cars) a crezut că a conduce o mașină de curse timp de 24 de ore era curata “nebunie”. El a prezis inițial că nici o mașină nu ar termina, dar un Bentley privat condus de John Duff și Frank Clement a ajuns al patrulea în 1923 și a câștigat în 1924. Rezultatele au schimbat astfel opinia lui W.O. în această privință. Clement fusese recrutat ca pilot de test Bentley de W.O . Duff a fost un șofer de curse canadian care în zilele sale a avut mai mult de 50 de amenzi de viteză și a terminat în top 10 în primul său Indianapolis 500. Atunci a fost începutul erei Bentley Boys. Bentley Boys, ca un singur grup, sunt greu de definit, dar pentru moment grupul va fi văzut ca un grup de șoferi care au concurat pentru Bentley în ultima peroadă a anilor ’20 și au obținut patru victorii consecutive la Le Mans. Ei au fost cu siguranță principalii protagoniști. Reputația de curse a lui Bentley, precum și formarea băieților Bentley, se rezumă la achiziționarea lui Bentley de către Woolf Barnato. W.O. Bentley era un inginer strălucit, dar în acelaşi timp, un om de afaceri sărac.

Reputația lui W.O. a fost construită ca inginer de motoare pentru avioanele de luptă din primul război mondial. După război (împreună cu fratele său), s-a rezumat la automobile și a început să facă mașini de lux cu reputație pentru fiabilitatea și rezistența lor. Mașinile au fost un succes pe pistă, dar procesul de producţie costa prea mult. Pornind de la criticul comportament al lui Bentley, împreună cu oferta de cumpărare de la moștenitorul Kimtenly, magnatul de diamante Barnato, compania a fost vândută. Bentley Boys au fost în top cu apariţiile din primele pagini ale cronicilor vremii cu eroicele victorii de la Le Mans din 1927. Noutăţile din 1925 nu au mers prea bine, iar cea din 1926, condusă de Dr. Dudley Benjafield (Benjy) și Sammy Davis, s-a prăbușit în timpul ultimei ore. Aceeași pereche a condus din nou și a fost victorioasă în 1927. Acțiunile lor în fața adversităților şi provocărilor, precum și stilul lor propriu de concurs, au cimentat reputația lor. O masă gravă de autoturisme de aproximativ cinci ore și jumătate în cursa din jurul colțului Casei Albe, care a scos la iveală majoritatea mașinilor de vârf, inclusiv două dintre echipele Bentleys, a dovedit că aceste curse au câștigat o atenţie mai mare din partea presei. Ultimul Bentley care a ajuns la colțul Casei Albe a fost condus de Sammy Davis. Davis a alunecat și s-a izbit lateral în alte mașini, dar a încetinit suficient pentru a-și salva mașina.

El a căutat să descopere problemele, apoi a mers greoi prin gropi pentru a repara mașina (în timp ce alte maşini treceau pe lângă el) înainte de a continua cursa; Benjafield și Davis trebuiau să recupereze distanța până la mașinile din fruntea cursei. Dar au câștigat. Echipa s-a întors în Marea Britanie cu recunoaşterea lor ca eroi naționali. Următorii douăzeci de ani au aparținut lui Bentley și Bentley Boys. Din 1928 până în 1930, un șofer a deținut recordul pentru Le Mans (așa cum se întâmplă pănă în prezent). De trei ori un participant și de trei ori victorios: Woolf Barnato. El a fost asistat, în ordinea victoriilor, de Bernard Rubin, Sir Henry ‘Tim’ Birkin și Glen Kidston. Toţi cei patru au fost șoferii de bază și petrecăreţii de la Bentley Boys. Aceștia au fost anii de aur, când soarele nu ar fi pus asupra imperiului britanic sau a unei victorii Bentley, si nici nu ar fi diminuat viteza mașinii sau frumusetea festivităților în cinstea victoriilor. Babe Barnato – Barnato a adus cu sine nu doar adâncimea buzunarelor sale bine adaptate ca ajutor financiar pentru Bentley, el a inaugurat şi o echipă zveltă și degajată ca echipă de curse. Dacă ți-ai propune să inventezi o poveste a vieţii sale, cu siguranţă ar fi mai credibilă decât varianta reală.

E ca şi cum ai citi din jurnalul unui băiat. Tot ceea ce îşi dorea Gatsby să fie, a fost Barnato. El a fost bogat: a avut un fond de economii sud-african de diamante încă de la vârsta de doi ani. A studiat la Charterhouse și Trinity, Cambridge. A câștigat recunoașterea națională pentru boxul amator (unde și-a dobândit porecla “Babe”), iar tenisul, golful și înotul au urmat. A câștigat în 1925 trofeul Ducele de York folosind barca lui Bentley, Ardenrun V. Și pentru că timpul liber avea o valoare mare pentru gentlemanul independent financiar și sportiv, Barnato a jucat cricket de primă clasă, alături de Surrey între 1928 și 1930 – şi da, asta a fost în anii în care a câștigat cu Bentley la Le Mans! Barnato a fost ofițer la Artileria Regală, Armata Britanică, în primul război mondial. A slujit Franța, Egipt și Palestina si a obținut rangul de căpitan. Barnato şi-a cumpărat primul său Bentley în 1925, iar în cursul anului a câștigat la Brooklands. În 1926 i-a plăcut mașina atât de mult încât a cumpărat întreaga companie. S-ar putea ca faptul că a condus cu Duff, în Bentley, pentru distanța record de mondial de peste 24 de ore la circuitul Montlhéry, din septembrie 1925, să fie faptul care l-a convins pe Barnato să cumpere. Barnato și exploatările sale de playboy au făcut ca în mod constant paginile de lifestyle din ziarele Tatler și The Sphere să relateze noutăţi despre el. Și șoferii câștigători Bentley au făcut în mod regulat paginile de bază ale presei de autovehicule, precum și ziarele naționale. Cu toate acestea, dincolo de toate frivolitățile lui Barnato, el a fost disciplinat și asta l-a condus spre reusita. La fel ca toți acei Bentley Boys. Sub aparenţele de cavaleri petrecăreţi, ce erau pe buzuele tuturor în soceiatatea mondenă, victoriile de pe pistă au fost câștigate prin planificare și practică. Cu Bentley, și decizia de a concura la aceste curse, Barnato a adus precizie misiunii sale: opririle au fost repetate și filmate (pentru ca șoferii să îşi poată vedea propriile erori). Bentley l-a descris pe Barnato ca fiind “cel mai bun pilot pe care l-am avut vreodată şi, cred eu, cel mai bun pilot britanic al acelor vremuri. Unul care nu a făcut niciodată o greșeală și a respectat întotdeauna ordinele“. Cu siguranţă, dincolo de vibraţia personajelor şi impresia creată în societate ca grup de domni privilegiați, care conduceau cu pasiune şi petreceau cu şi mai multă pasiune, au fost şi sunt încă o sursă de inspiraţie pentru adevărata poftă de viaţă şi valorificarea la maxim a propriului potenţial. – de: Laura Daps; sursă: The Rake.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Show Buttons
Hide Buttons