Top
ESSENCES

ANGELO GAJA, SOLUȚII PE PIAȚA VINULUI

Angelo Gaja, unul dintre producătorii exponențiali ai Italiei, a lansat la sfârșitul lunii septembrie în mass-media italiană mai multe teme de dezbatere referitoare la schimbările din ultima vreme și la evoluția pieței vinului atât în Italia, cât și la nivel mondial. Celebrul vinificator trage câteva semnale de alarmă cu privire la modul în care consumatorii încep să perceapă vinul ca produs de larg consum, semnale care trebuie să îi oblige pe producători să adopte noi strategii de promovare și marketing.

Pe lângă semnalele de alarmă, Gaja propune și câteva soluții pentru revigorare pieței italiene a vinului, dar care pot fi aplicate cu succes în orice altă piață. „Oriunde în țările producătoare de vin, conceptul de vin s-a mutat de la aliment la cel de bun de lux, indiferent de nivelul de preț, deoarece vinul nu este nici indispensabil și nici nu face parte din alimentele de bază“, anunță Angelo Gaja. Pentru a-și susține afirmația, vinificatorul aduce exemplul pieței din Franța, care „a avut întotdeauna rezervată o mică nișă pentru vin ca băutură de lux și de aceea a fost piață care a primit cel mai bine această tranziție“. În același timp, în Italia, potrivit acestuia, trecerea de la „aliment“ la statutul de „bun de lux“ a fost primită cu rețineri din cauza structurilor, reglementărilor și prejudecăților inspirate de funcția alimentară a vinului. Deoarece bunurile de lux impun tehnici de vânzare diferite, Angelo Gaja declară că „este necesar să pui în aplicare acțiuni de marketing adecvate, agresive și de durată, decât să trăiești cu sentimentul de satisfacție pe care-l impune strategia defetistă și dăunătoare a «prețului cel mai mic“. „Pentru ce este bun marketingul? Pentru a se asigura că un bun de consum este preferat altuia, și nu pentru cât de mult oferă din punct de vedere al valorii pecuniare, ci din punct de vedere al unor valori apreciate de consumatori: cunoștințele despre producători și proiectele acestuia, transparența, dedicarea pentru calitate, încrederea în valoarea morală a unui brand, popularitate, noutate, raritate, istorie prestigiu… Fiecare în parte poate fi artificial concepută, însă atunci când strategia de marketing este concepută corect ea ajută la consolidarea legăturii cu consumatorii, dă mai multă vizibilitate brandurilor și conferă valoare adăugată“, mai spune Angelo Gaja. Soluții la efectele schimbărilor climatice

Un alt subiect important pe care îl „atacă“ Angelo Gaja este efectul schimbărilor climatice asupra culturii viței de vie. „Nu sunt de acord cu opinia potrivit căreia «o problemă discutată este pe jumătate rezolvată», însă astăzi se poate observa că sunt multe alte țări într-o situație mult mai gravă decât cea a Italiei. Giacomo Tachis, părintele consultanților de vin italieni, obișnuia să spună că «vinul iubește respirația mării». Țara noastră, cu peste 8.000 de kilometric de coastă, este mult mai norocoasă decât Franța și Spania, având rezerve naturale de apă impresionante. Suprafața deluroasă mare permite de asemenea mutarea plantațiilor la altitudini mai ridicate (ceva pe care regiunea Bordeaux nu o poate face). În aceeași măsură, Italia are un număr ridicat de soiuri care se ajung la maturitate mai târziu care sunt mai puțin influențate de schimbările climatice, comparativ cu soiurile care se coc devreme și pe care Franța le are din belșug. Recolta 2017 ne-a arătat, în special celor care au vrut să vadă, măsurile care trebuie adoptate“, a mai declarat Angelo Gaja. Soiurile locale, răspunsul pentru creșterea cererii international Angelo Gaja dă exemplul de succes unor țări extra comunitare, cu potențial de desfacere, care în timp s-au transformat în producători de vinuri, investițiile făcute aducându-le inclusiv statutul de importator de vinuri, ceea ce a crescut concurența la nivel internațional. “Statele Unite, inspirate de Franța, au dat startul acestui trend. Au început să planteze Cabernet, Merlot, Chardonnay și altele. Exemplul Statelor Unite a fost urmat de către Chile, Argentina, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Israel (China se îndreaptă ușor spre aceeași cale), care au crescut producția cu scopul de a veni în întâmpinarea cererii de pe piața locală, după care s-au transformat în exportatori de vinuri. Toate aceste țări produc vinuri din aceleași soiuri franțuzești, acelea pe care cu lipsă de respect le numim „internaționale“. Aceste vinuri au parte în țările extra comunitare de câteva benefici de imagine datorită faptului sunt promovate sub numele soiului, sunt ușor de reținut. Împreună, țările din Lumea Noua au contribuit la creșterea cererii internaționale a vinurilor pe care le produc, au creat un fel de «dependență» pentru gustul Lumii Noi, în special în rândul consumatorilor tineri“.

În plus, subliniază Gaja, comparativ cu producătorii italieni, cramele din aceste țări au avut parte de suportul unui marketing agresiv și diferențiator, fără însă să aibă parte de suport din partea statului „ceea ce a făcut ca «selecția naturală» în rândul antreprenorilor să fie mult mai bună“. Soluția pe care o propune Angelo Gaja este pariul pe soiurile autohtone, Italia deținând o varietate ampelografică de sute de soiuri și cu peste 520 de denumiri de origine controlată. Angelo Gaja îndeamnă întreaga piață să țină cont de rolul pe care îl au producătorii mici și mijlocii, mulți dintre aceștia fiind conștienți de provocările mai sus-specificate. “Schimbările pe care le-am menționat crează dificultăți și reprezintă provocări pe care trebuie să le întâmpinăm lucid, cu dorința de a ne asuma riscuri și cu deschiderea către noi strategii și investiții. Prin rolul lor, producătorii mici și mijlocii contribuie la succesul vinului italian, cu toate ca de foarte multe ori acest rol este subestimat, mulți susținând ca sunt fel de “piatră de moară” pentru industria vinului. Acești producători au de cele mai multe ori un mod de gândire diferit, sunt capabili să vină aleg noi strategii și o fac riscând propriul capital, fără fonduri din sistemul public. Dacă au succes, reprezintă exemple folositoare pentru întreaga industrie. La fel cum au făcut-o în trecut Ferruccio Biondi Santi, Mario Incisa of Rocchetta, Edoardo Valentini și mulți alții. De foarte multe ori, au venit cu acțiuni complementare la cele întreprinse de producătorii de volume. Producătorii mici și mijlocii, în anii ’60, ’70 și ’80, datorită dedicației lor pentru calitate, s-au opus agresiv fraudelor comerciale, scandalurilor, și au promovat o imagine elegantă și decentă pentru vinul italian pe piețele externe”, mai adaugă Gaja. Birocrația și statutul de asistat, piedici în calea evoluției O altă piedică indicată de Gaja este „creșterea disproporționată a birocrației“, cei care au avut de suferit fiind tot producătorii mici și mijlocii, care nu au primit susținere pentru a trece peste criza. „Pentru a stimula creșterea vinului italian este esențial ca statul să slăbească mecanismele copleșitoare ale birocrației și să se renunțe la «balastul» acumulat în timp“. Totodată, Gaja mai afirmă că asociațiile de producători se împiedică de propriile interese și de multe ori stopează soluțiile în loc să le implementeze.

Conform spuselor lui Angelo Gaja, în urma infuziei de capital din fonduri publice făcută în urmă cu 50 de ani, pentru a susține și promova „funcția alimentară“ a vinului, mulți dintre producători s-au mulțumit cu statutul de asistat, fără să aibă o altă reacție la schimbările din piață. „Efectele obținute în urmă cu 50 de ani au fost profunde și i-a ajutat pe producători să își recapete independența față de politica opresivă a distribuitorilor care dominau piața. Însă, acum, statutul de asistat nu mai este o soluție așa cum a fost în trecut, acest statut creând distorsiuni în piață și ajutând interferența politicului în sistem“, declară Angelo Gaja. Afirmând că principiul transparenței este cel la care trebuie apelat în astfel de cazuri, Angelo Gaja își încheie expunerea cu o serie de întrebări, unele dintre ele retorice, întrebări care sunt adresate atât producătorilor de vin, cât și organismelor statului care reglementează această piață: „Care este suportul public anual pentru sectorul vitivinicol italian? Ce măsuri au fost luate? Care dintre crame vor folosi must concentrat rectificat în 2017? Mai ales că în această recoltă corecția de must nu este necesară. Ar trebui să ne indignăm în 2018 când vom afla că mulți producători italieni vor vinde către îmbuteliatori vinuri din recolta 2017 pentru mai puțin de un euro per litru, în timp ce producția de vinuri în acest an a scăzut cu 30%. Ce interes are Italia să mai concureze cu alte țări producătoare în privința calității și mai apoi să afle că vinul vândut la export are cel mai mic preț din lume?“. Materialul aparține și este publicat cu acceptul Vinimondo (www.vinimondo.ro).

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Show Buttons
Hide Buttons