Top
STORIES

VAN EYCK, MAESTRUL TEMELOR ASCUNSE I

Van Eyck

Când analizăm o pictură, fiecare dintre noi încercăm să observăm imagini cât mai detaliate asupra viziunii artistului. Uneori, viziunea unui artist poate fi duplicata și regăsită în alte picturi, observând astfel modul cum se dezvoltă o temă. Temele regăsite în tablouri nu numai că-l leagă pe artist de munca lui, ci îl aduce pe acesta aproape de o viziune și convingere personală. Jan van Eyck, unul dintre cei mai renumiți artiști ai lumii, este, de asemenea, “vinovat” pentru temele alese în cadrul lucrărilor sale.

Van Eyck

Pentru a cunoaște mai bine punctul de vedere al lui van Eyck, al convingerilor cu care și-a realizat operele, vom încerca prin materialul următor o analiză a lucrărilor sale și o comparație pe teme comune. Jan van Eyck a realizat multe picturi ce o au în prim plan pe Fecioara Maria; cu toate acestea, trei tablouri ale sale ies în evidență, ceea ce conferă Fecioarei Maria o atenție deosebită din punct de vedere artistic. Aceste trei tablouri sunt: “Fecioara cu Pruncul și Canonicul van der Paele”, “Fecioara cu Pruncul, cu Sfinți și Donatori” sau “Fecioara cu Pruncul și Cancelarul Rolin”. Printr-o analiză iconografică a picturilor lui Jan van Eyck despre Fecioara Maria, vom descoperi o temă simbolică a creștinătății în ce privește mântuirea și învierea, descoperind astfel o înțelegere mult mai profundă a acestor atribute specifice în tablourile sale. Jan van Eyck s-a născut în jurul anului 1395 în Maaseik, însă s-au păstrat destul de puține documente despre primii ani ai săi, mai multe date apărând după anul 1422. După această perioadă, van Eyck apare ca un cunoscut pictor la curte și ca un “asistent” al mai multor oficiali în misiuni diplomatice. Ca unul din pictorii importanți al curții, van Eyck dispune de un catalog de lucrări relativ mic. Una dintre cele mai faimoase lucrări ale sale, posibil chiar una dintre cele mai mari opere de artă din lume, este “Madonna cu Canonicul van der Paele”, tabloul fiind produs aproximativ între anii 1434 și 1436. Pictura include cinci figuri celebre: Fecioara Maria, Pruncul Isus, Sfântul Donatian din Reims, Sfântul Gheorghe și patronul acestei lucrări, Canonicul van der Paele. Îngenuncheat în fața Mariei și Pruncului Isus, Canonicul van der Paele este îmbrăcât în alb, în timp ce ține în mână ochelarii și Biblia. Lângă Canonic îl regăsim pe Sfântul Gheorghe, acesta fiind îmbrăcat într-o ținută de călărie, în timp ce ține în mână un steag alb. Sfântul Gheorghe își îndepărtează casca și se adresează atât Mariei, cât și Pruncului Isus, printr-un gest larg. În același timp, în partea opusă a cadrului îl regăsim pe Sfântul Donatian din Reims, acesta fiind îmbrăcat în haine liturgice în timp ce în mână ține o roată cu cinci lumânări arse și o crosieră. În același timp, în mijlocul picturii sunt poziționați Fecioara Maria și Pruncul Isus – aceasta fiind așezată pe un tron bogat decorat și îmbrăcată într-o mantie roșie. În același timp, Pruncul Isus este reprezentat în brațele Fecioarei, el jucându-se cu un buchet de flori și un papagal. De asemenea, camera unde este realizată pictura este dotată cu arce rotunde sprijinite pe stâlpi bogat ornamentați, cu o absidă sau o altă structură rotunjită. Împreună cu arcele rotunjite, detaliile tabloului mai arată podele decorate din gresie și vitralii care denotă faptul că acest loc este unul foarte important. Conform domnului Erwin Panofsky (cunoscut și ca Irwin Panofsky – un important eseist și istoric de artă german, creditat adesea ca fondator al iconografiei și iconologiei academice), picturile lui Jan van Eyck sunt pline de imagini bogat reprezentate și mesaje subliminale. Aceste detalii se regăsesc în majoritatea picturilor sale, iar “Madonna cu Canonicul van der Paele” nu face excepție. Primul și cel mai vizibil detaliu al acestui tablou este chiar reprezentarea oamenilor. În picturile religioase anterioare, sfinții erau reprezentați separat de Fecioara Maria; cu toate acestea, pictura lui van Eyck este una dintre primele lucrări ce aduce toate aceste figuri împreună. Un simbol al închinării la Fecioara Maria ca figura religioasă cheie, reprezentarea Mariei printre mai mulți sfinți fiind adesea menționată ca o “conversație sfântă”, tradusă prin “sacra conversazione”. Prezența ambilor sfinți face ca această întâlnire să pară că este între Maria și Canonic, cei doi sfinți fiind prezenți pentru a menține ordinea și de a fi mediatori. În timp ce Sfântul Gheorghe este sfântul patron al Canonicului, Sfântul Donatian joacă, de asemenea, un rol important în viața acestuia, în primul rând pentru că biserica Sf. Dona a fost dedicată lui, aici fiind regăsite multe dintre relicvele sale. Această relație dintre Sfânt și Catedrala Sfântului Donatian este, de asemenea, reprezentată inclusiv prin veșmintele Sfântului Donatian. Mantia și mitra aflată pe capul sfântului sunt, dacă nu identice, cel puțin la fel cu cele aflate în inventarul Catedralei. Împreună cu veșmintele Sfântului Donatian, crosierul pe care el îl ține în mână este asemănător cu cel păstrat în biserică. De altfel, despre crosierul original – cel care a fost păstrat în biserica Sf. Dona – se consideră că ar fi păstrat un fragment din crucea pe care a fost răstignit Isus, transformând acest obiect într-un simbol al credinței creștine. În tot acest timp, Sfântul Gheorghe este reprezentat în armura sa tradițională și poartă steagul alb cu o cruce roșie. Această imagine a Sfântului Gheorghe provine din povestea vieții sale, el fiind asociat cu un soldat grec care a murit apărând credința creștină. De asemenea, el este asociat cu povestea Sfântului care a ucis un dragon pentru a salva un sat întreg de acest dragon, cât și de lipsa lor de credință. O altă particularitate a tabloului sunt culorile alese, acestea fiind specifice orașului Bruges, nuanțele utilizate fiind de roșu, albastru, alb și auriu. Aceste patru culori fac parte din heraldica orașului și pot fi regăsite printre figurile reprezentative ale tabloului: Maria poartă roșu, Sfântul Donatian albastru, în timp ce Canonicul și Sfântul Gheorghe poartă alb și auriu. De asemenea, pe fiecare latură a scaunului pe care este așezată Fecioara Maria, regăsim două imagini-simbol: Adam și Eva. Aceste două figuri sunt legate de păcatul original și căderea omenirii în păcat; totuși, păcatul lor nu a fost răscumpărat până când Isus nu a fost sacrificat pe cruce. Destul de interesant la această pictură, în afară de referința la păcatul original, este crosierul deținut de Sfântul Donatian – acesta deținând o bucată din crucea pe care a fost răstignit Isus. Aceste două imagini închid cercul credinței creștine, reprezentând atât problema, cât și soluția. Acesta nu este singurul loc în care tema morții este prezentă, deasupra înfățișării Evei fiind regăsită imaginea lui Samson și a Leului. Acest simbol este o figură tradițională în credința creștină, deoarece ea reprezintă înfrângerea morții și rolul jucat de Isus Hristos ca mântuitor al creștinilor. De asemenea, deasupra reprezentării lui Adam poate fi regăsită scena în care Abel este ucis de Cain. Aceste patru sculpturi reprezintă o mare parte din ideologia salvării creștinilor, precum căderea din rai, învierea și sacrificiul. Reprezentarea din partea stângă a Fecioarei Maria – Samson și Leul – evidențiează coborârea lui Isus pentru a salva și însoți sufletele bune în ceruri. Această temă se regăsește și în alte reprezentări din pictură, precum “Eliberarea lui Loth”, “David și Goliat” și “Binecuvântarea lui Avraam a regilor orientali”. În ansamblu, înțelesurile mai adânci întâlnite în imaginile și figurile prezente în pictura lui van Eyck despre “Fecioara și Pruncul cu Canonicul van der Paele” par să se “învârtă” în jurul ideii de mântuire. Inclusiv sfinții, reprezentați lângă Fecioara Maria, par să încerce să-și asigure mântuirea și, de asemenea, un loc în ceruri. (Textul poate fi citit integral în noul număr The Gentleman’s Journal).

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Show Buttons
Hide Buttons